The Roanoke Girls m-a dus cu gândul la Florile de la mansardă, din cauza personajelor și a relațiilor dintre ele. Roanoke este o fermă, de mii de acri, izolată, aflată lângă un mic orășel din Kansas. O fermă unde pare că femeile n-au șanse mari să reziste. Yates și Lillian sunt proprietarii de drept, iar de-a lungul a jumătate de secol a existat un nesfârșit număr de tragedii și dispariții. Surori, mătuși, verișoare dispărute sau moarte fără explicații, copii la indigo, toate moștenind frumusețea fizică a bunicului, scriu legenda vicioasă și șocantă a acestei familii și stau mărturie cât rău pot face narcisismul și egolatria unui singur om.
Povestea are două planuri temporale: now and then, intercalate cu scurte capitole ale poveștilor femeilor dispărute sau moarte de-a lungul anilor.
Lane și Allegra sunt ultimele descendente ale familiei și deși Lane a reușit să părăsească ferma după o scurtă perioadă petrecută acolo în vara când avea 16 ani, după zece ani revine pentru a desluși dispariția învăluită în mister a Allegrei. Fire exuberantă, excentrică și ciudată, legată de fermă cu legături indisolubile, Allegra s-a născut și a locuit toată viața aici.
N-o să vă povestesc firul evenimentelor pentru că aș da inevitabil spoilere și aș strica farmecul cărții. Dar vă previn să vă așteptați la relații complicate, toxice, incestuoase, la o atmosferă claustrofobică, presărată cu multe tragedii.
Este o poveste tulburătoare, bolnavă și greu de digerat. Personajele sunt distruse psihic în marea lor majoritate, cu concepții profund greșite. Este istoria din spatele ușilor închise a unei familii disfuncționale, în care femeile par a fi născute pentru o singură menire și scop. Una pe care societatea ar condamna-o și ar considera-o interzisă, moștenirea întunecată și absurdă, impusă de patriarhul degenerat al familiei, singurul bărbat în viață din casă.
În vara din adolescență în care Lane vine la fermă, după sinuciderea mamei sale, descoperă cu ajutorul verișoarei ei Allegra secretele care bântuie istoria acestei familii în sânul căreia de mai bine de jumătate de secol au fost născute numai fete. Dar fetele Roanoke n-au rezistat niciodată prea mult la fermă.
Roanoke girls never last long around here… In the end, we either run or we die.
Povestea curge lin inițial, cele două verișoare au parte de o vară în care se cunosc, leagă o prietenie strânsă, merg la petreceri, ies cu băieți, se îndrăgostesc, dar există o tensiune ce nu este dezvăluită total, dar care se poate simți, un întuneric ce pare a exista doar pe coridoarele și în camerele nesfârșite din casa Roanoke. Eroinele noastre sunt personaje destul de aprige. Dure, reci, cu limba ascuțită, departe de a fi perfecte, dar toate aceste aspecte, această fațadă greu de spart, această armură ascund traume adânci. Grupul fetelor Roanoke te convinge, în ciuda caracterelor lor imperfecte, să empatizezi cu ele, să-ți dorești să se salveze din acest coșmar care le pândește și căruia pare că niciuna nu-i poate rezista.
Este o poveste despre femei distruse de ego-ul unui bărbat, este despre femei abuzate, despre manipulare și spălarea creierului, despre o educație greșită și construirea unui adevărat cult al personalității în jurul caracterului masculin.
Alte recenzii de la Amy Engel:
