Dragostea se manifestă diferit. Unii o preferă liniștită și caldă, alții cu foc și pară. Mai sunt și cei nostalgici, care, ori de câte ori au ocazia, își țin partenera/ul de mână până la adânci bătrâneți. Bine ați venit în intimitatea scriitorului care a cutremurat literatura cu cele mai incomode cărți din istoria literaturii universale.
Prin ce este special acest Jurnal, vă divulg secretul imediat!
Noi ne scriem mesaje zilnic, cu „Bună dimineața” și „Te iubesc” la copy-paste. Tare de mult, au existat așa „dinozauri” care își scriau scrisori, cu penița și cerneala, care se îmbiba atât de mult în piele, încât devenea semnul distinctiv a celor care își dedică viața Cuvântului. Vladimir Nabokov a fost unul din acei preistorici al sms-ului din zilele noastre. El scria scrisori către soția lui, Vera. De la idei simple legate de anotimp sau situații amuzante, până la grijă și dor înșirate pe câteva pagini.
În fiecare răvaș, Nabokov se adresează cu diminutive diferite sau cuvinte de alint, ceea ce denotă atenția pentru a nu se repeta, voia să fie unic de fiecare dată. Distanța și gândul la familia sa l-au făcut să vrea să se împartă cu cele mai mici evenimente, or, cui să povestești micile nimicuri dacă nu sufletului care te iubește și te așteaptă.
Perioada, în care au fost scrise aceste scrisori, este legată de imigrarea scriitorului, până a ajunge în America, în vremea tinereții, moment în care se conturează personalitatea lui.
Am citit cu mare plăcere scrisorile lui Nabokov, pentru că curiozitatea m-a făcut să vreau să descopăr de ce este atât de specială Vera, femeia care i-a fost alături mereu, în toate încercările vieții de familie și cele de autor celebru. Cui, dacă nu ei?
Datorită faptului că vorbesc limba autorului, am citit-o în rusă. Dar este și traducerea în română, și se găsește ușor prin librării. Am lecturat un altfel de Nabokov, unul care și-a lăsat penița de scriitor, și ne-a arătat inima unui bărbat care a iubit.
Alte recenzii de la Vladimir Nabokov:
