Un roman care m-a cucerit imediat după titlu dar și după prezentarea scurtă. Mereu caut o poveste care să fie puțin diferită de restul poveștilor pe care le tot văd pe piață. Ce m-a atras cel mai mult la această carte? Au fost de fapt, 2 elemente – triunghi amor și un fel de writer’s block, deoarece mi-am putut da seama clar din descriere că personajul principal a lucrat mulți ani la un roman pe care nu a putut din varii motive să îl termine.
Luată pe neașteptate de moartea subită a mamei sale și devastată în urma unei recente povești de dragoste, Casey Peabody a ajuns în Massachusetts în vara lui 1997 fără să aibă niciun plan. Un fost copil-minune la golf, acum lucrează într-un restaurant din Harvard Square și stă cu chirie într-o cămăruță igrasioasă, în care scrie la romanul început în urmă cu șase ani. La 31 de ani, Casey încă se agață de ceva la care toți vechii săi prieteni au renunțat: hotărârea de a duce o viață creativă. Când se îndrăgostește de doi bărbați în același timp, lumea ei se fisurează și mai mult.Strădania lui Casey de a-și împlini ambițiile literare și de a găși un echilibru între viață și artă este greu pusă la încercare, împingând-o aproape până în pragul dezastrului.
Practic, această carte reprezintă aventura lui Casey spre realizarea idealurilor sale, găsirea dragostei adevărate dar și a menirii sale de scriitoare. După moartea mamei sale, simte că este cazul să facă o schimbare radicală și din punct de vedere psihologic, are dreptate. Orice moment de cotitură din viața noastră poate reprezenta un moment prielnic de schimbare și împinși de adrenalină sau de supărare, ne avântăm într-un necunoscut periculos. Oare Casey a regretat acest lucru? Hmmmm…..
Atunci când aspiri să ai meseria de scriitor, îți faci multe gânduri și te întrebi mereu „what if”? Asta a făcut și Casey în mare parte din acțiune și și-a dat seama că lucrurile care înainte o mulțumeau, acum o fac să se considere inferioară și nerealizată din niciun punct de vedere. Ideea este bună, despre emancipare și reziliență, însă nu cred că a fost expusă în cel mai alert mod posibil. De fapt, cred că din acest motiv am dat nota 8, pentru că a fost destul de plictisitoare pe colo, colo, însă am încercat mereu să găsesc partea bună a poveștii și să trag învățarea necesară de acolo. Ce mi-a plăcut mult la această carte? Culmea, chiar Casey, cu ideile și idealurile ei care au făcut-o foarte relatable. Ideea este că nu își dorește să devină astronaut sau savant, vrea să aibă o viață liniștită, să își găsească dragostea și să vadă acea împlinire profesională pe care mulți o găsesc. Pentru 31 de ani, avea câteva cerințe esențiale pentru o viață liniștită și frumoasă și de aceea am rezonat mult cu ea, pentru că acest lucru mi-l doresc și eu. Culmea, i-am fost alături pentru că am crezut că mă poate ajuta și-mi poate da anumite ponturi, dar de multe ori simțeam că eu îi pot da mai multe sfaturi și nu invers. Haios, nu?
În concluzie, o carte ooook-ish, de la care recunosc, aveam pretenții mai mari, însă m-a ajutat într-un fel să îmi dau seama că și personajele fictive au problemele mele și că fiecare, până la urmă, suntem responsabili de propria fericire, croindu-ne un rost în viață care să ne dea sens. Ce profund a sunat această frază, hihi.





