Înainte de toate, eu vreau să mă adresez editurilor care au greutate și putere în lumea noastră cititorească: Vă rog eu, și încă câteva suflete, care au citit această carte în versiunea pdf sau găsite cu greu prin anticariate, reeditați această carte, demonstrați că vă pasă nu doar de „bestsellere” ieșite ca pâinea caldă din cuptorul internațional, literatura română are multe opere uitate, care cântăresc mult mai mult decât kilogramele de copy-paste slab și nememorabil.
Și acum, revenind la istoria moștenită de la Ionel Teodoreanu, vreau să avertizez admiratorii moldoveanului meu preferat, nu este o poveste tocmai ușor de citit sau înțeles. Aici stilul autorului este oarecum diferit, aritmic și misterios, care reușește facil să te învârte ca o centrifugă, iar amețeala tristă, căpătată post lectură, îți va păstra senzația de echilibru fals. Uitați nestingherit „La Medeleni” sau „Lorelei”, pentru ca „Fata din Zlataust” este o cu totul altă perspectivă de a privi universul de buchii a scriitorului nostru. Pregătiți-vă de noi senzații, de sentimente contradictorii, direct proporționate cu o doză perfectă de thriller, dragoste, esență de detectiv și tragedie, iar finalul să vă șocheze cu un subiect tabu, mai ales pentru perioada în care a apărut romanul, cea interbelică (1932).
„Te urăsc cu puterea lui Eminescu de a iubi.”
Delia Enăchescu este personajul principal al romanului. O copilă aparent simplă, însă cu o lume interioară bogată, putea cugeta cu ușurință despre călcâiul lui Ahile, influența lui Freud și fascismul italian. Umilitatea care o înconjoară, bunica bolnavă, lipsa unui părinte puternic alături, singurul ei prieten pleacă, construiesc un spirit demn de admirat, Delia nu-și plânge de milă. Însă ultimul an școlar îi va aduce cele mai dureroase și triste momente din viața ei. Scrisorile care apar acasă, la profesori, vor pierzania ei, mesajele pline de dragoste și ură în același timp, îi scutură încrederea și-i fac viața aproape imposibilă. Cine i le trimite, de ce o discreditează, cine a creat scandalul din jurul ei pe loc drept, de ce ea, o neimportantă, a devenit ținta batjocurii lipsite de sens, aceste întrebări te vor urmări pe parcursul întregii lecturi. Singurul pilon de sprijin îl găsește în colega ei, Raluca, care-i devine prietenă apropiată, cea care-i va schimba viața definitiv.
Lumea nu se schimbă, chiar dacă anii trec, iar evoluția ne bate la ușă în fiecare dimineață când ne trezim și ne bem cafeaua, însă răutatea, gurile rele, prejudecățile, bucuria pentru eșecul cuiva sunt atemporale. Aceasta este imagina per ansamblu care va rămâne pe vârful limbii atunci când veți începe să povestiți altcuiva despre carte. Romanul lui Teodoreanu este unul original, cu un subiect proaspăt, cu personaje obișnuite care ne demonstrează încă o dată cât de importantă este capacitatea scriitorului de a transmite emoțiile exacte, mesajul corect indiferent de complexitatea stilului, ceea ce nu-i lipsește autorului categoric.
„Ochi în albastrul cărora ar fi putut să zboare fluturi de mai.”
Dacă vă doriți o plimbare în afara zonei dumneavoastră de confort, „Fata din Zlataust” este opera perfectă pentru asta. O fi Teodoreanu un clasic sau revoluționar interbelic, stilistica fină și perfectă o veți simți până la sfârșitul poveștii, iar simbolismul atent ales, pur și simplu vă va face să vă îndrăgostiți de operele sale, atât de diferite una de alta. Mi-am umplut carnetul cu comparații, citate, idei, destăinuiri, metafore și idei de a îmblânzi sălbaticul. Las cât mai multe mostre ale acelor idei, care au bucurat ochii mei de-a lungul lecturii:
-„Îl urăsc pe Dumnezeu atât de tare, c-aș vrea să prefac crucile tuturor bisericilor lumii în trăsnete și le trimit pe toate în fruntea lui inexistentă. Vezi tu, oroarea suferinței mele? Urăsc pe Dumnezeu. Te iubesc pe tine.”
-„Aș vrea cinci vieți de-a rândul să sufăr, că tu să rămâi așa cum ești, tânără; timpul să mă ardă pe mine numai, pe tine sa te lumineze. Pricepi tu prețul iubirii mele?”
-„Eu sunt întâia dimineață pe care au privit-o ochii tăi deschiși în leagăn. Îți mai aduci aminte de mine? Eram cu zorii și cu rândunelele deasupra leagănului tău .Așa am rămas…”
Alte recenzii de la Ionel Teodoreanu:
