Este unul dintre puținele cazuri în care am văzut filmul înainte de a citi cartea. Filmul este impresionant, film de Oscar, scenele de violență și abuz practicate de stăpânii de sclavi te marchează. Cartea, publicată în 1853, a fost dedicată lui Harriet Beecher Stowe, cunoscuta aboliționistă, autoarea celebrei cărți Coliba unchiului Tom, deschizătoare de drum pentru Războiul Civil, cea căreia Lincoln i-a adresat când a întâlnit-o celebra replică rămasă în istorie: „so you are the little woman who wrote the book that started this great war.”
Adevărul e că parfumul acestei epoci, conacele acelea albe și elegante, pierdute în plantații de bumbac și grădini de verdeață și culoare mi se par irezistibile. Viața în Sudul acelor vremuri pare idilică și plină de pace. Singurul lucru care umbrește această utopie este prezența sclaviei. Cea mai crudă formă de asuprire a omului, oricum ar fi acel om și orice ar fi capabil să facă, limita abjectă a abuzului uman. Orice fel de stăpân ai fi, privarea de libertate este inacceptabilă, nemaivorbind despre cruzime, abuz sau altă formă de lanț. Pentru tratamentele inumane și umilința aplicată, sudiștii se foloseau de cea mai proastă scuză: culoarea pielii și apartenența la altă rasă, ca și cum asta le-ar stabili acestora un statut inferior, de animal.
Existența Sclaviei în forma sa cea mai crudă are tendința de a le abrutiza latura sensibilă și omenoasă a firii lor. Întrucât sunt zilnic martorii suferințelor omenești – ascultând țipetele de agonie ale sclavilor, privindu-i cum se zbat sub biciul nemilos, mușcați și sfâșiați de câini, murind fără a fi băgați în seamă și îngropați fără lințoliu sau coșciug, este aproape imposibil să te aștepți la altceva decât să devină niște brute, care nu dau doi bani pe viața omului.
Solomon este născut în 1808 ca om liber; tatăl său era un fost sclav, eliberat prin testament la moartea stăpânului, mama – mulatră liberă. Primește o educație bunicică pentru vremea în care trăia, învață să cânte la vioară și crede în Dumnezeu. După moartea tatălui, se căsătorește cu Anne, o fată liberă metisă. Se ocupă cu transportul și negoțul de cherestea reușind să strângă suficienți bani pentru a prelua o fermă.
Ispitit de promisiunea unui viitor mai bun, tânărul cuplul părăsește ferma după doi ani și se mută la Saratoga. Solomon se angajează vizitiu, Anne bucătăresă prin gospodăriile bogătașilor albi și trăiesc aici vreme de 7 ani până în 1841. Așteptările le-au fost înșelate, nereușind să prospere. În acel moment, părinte a trei copii: Elizabeth – 10 ani, Margaret de 8 și Alonzo de 5, tot împins de la spate de ispita câștigului și bunăstării materiale, Solomon pleacă într-un mic turneu cu doi bărbați albi, pe care abia îi cunoscuse, turneu din care o să se întoarcă acasă după 12 ani de lanțuri, sclavie și cruzime.
În drumul din Nord spre Sud, către plantațiile unde va munci anii următori, interacționează cu poveștile dureroase ale altor sclavi. Unii liberi, răpiți și vânduți ca el, alții născuți în sclavie și transferați către alt stăpân. Se lovește de dureroase despărțiri dintre mamă și fiică, soție și soț, tată și fiu. Sufletul îi este plin de amar iar speranța de a se întoarce acasă începe să pălească. În cei 12 ani, Solomon are numeroși stăpâni, unii omenoși, alții mai puțini omenoși, unii cu intenții bune, alții cruzi și dușmănoși. Sclavia, cu bici sau fără, tot sclavie se numește, și de simțit, se simte la fel de greu în ambele cazuri. Și la cel mai milos și blând stăpân și la brutalul Epps, pe plantația căruia a stat 10 ani, negrul nostru a oftat la fel de greu după libertatea furată. Calvarul lui, 12 ani de infern, a fost guvernat de bătăi, umilințe, muncă nesfârșită și speranța unui mic ajutor venit de oriunde.
Deși îndreptățit să acuze caracterul unora dintre cei pe care i-a avut de stăpâni, Solomon este un negru inteligent, peste medie, care înțelege că răul trebuie tăiat de la rădăcină, e conștient că sistemul e putred și împotriva lui își scrie mărturia.
Cruzimea nu este vina stăpânului de sclavi, ci mai degrabă a sistemului în care trăiește. El nu poate rezista influenței mediului și a societății care-l înconjoară. Învățat din fragedă copilărie, din tot ceea ce vede și aude, că vergeaua este pentru spinarea sclavului, el nu va fi în stare să-și schimbe opiniile la maturitate.
Recomand și cartea și filmul.
Alte recenzii de la Solomon Northup:
