Această istorie este despre un pastor andaluz pe nume Santiago, care își părăsește casa din Spania, aventurându-se în Africa de Nord, în căutarea unei comori îngropate în Piramide. Pe drum întâlnește o țigancă tânără și frumoasă, un bărbat care își spune rege și un alchimist, care îi arăta calea. Nimeni nu știe care este comoara sau dacă Santiago poate depăși obstacolele întâlnite în drumul prin desert. Dar ceea ce începe ca o aventură copilărească pentru a descoperi locuri exotice și bogății lumești, se transformă într-o căutare de comori, ce nu pot fi aflate decât înlăuntrul tău.
Paulo nu este autorul meu. Paulo nu a reușit nici de data asta să mă atingă. Nu vreau să zic că nu e bună cartea, eu pur și simplu nu-i văd rostul. Cu același succes s-ar fi putut selecta câteva pasaje, citate și să fie scrisă o proză super-scurtă! Eu am început cartea în februarie, am lăsat-o pe noptieră, și ieri am prins curajul pentru a citi și a doua jumătate. Cu același dezinteres. Atât de sec, ca în deșert…
Am prins vreo 2-3 fraze mai înaripate, în rest … Cu siguranță a doua oară n-am s-o citesc. Știu că mulți au lăudat această carte, dar cum există regulă, sunt și excepții.
Ce am găsit bun:
„Când îți dorești un lucru, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale”;
„Nu există motiv pentru ca să iubești.
Eu te iubesc pentru că tot Universul a contribuit ca eu să ajung la tine”;
„Ca să-ți arăt o simplă lege a lumii acesteia. Când ne aflăm în fața unei comori, nu le vedem niciodată. Și știi de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori”;
„Un singur lucru face visele imposibile: frica de eșec”.
I rest my case.
