Deși eram convinsă că prima carte citită de la Paulo Coelho va fi Alchimistul, cea mai cunoscută operă a sa, căutând după titluri interesante, am dat de acesta, care m-a intrigat maxim, iar sinopsisul cărții m-a făcut să-i ofer întâietate. Cred că involuntar am amânat să descopăr cărțile autorului, fiind atât de popularizate.
Pot să înțeleg de ce. E un stil destul de țintit pe transmiterea mesajului, iar personajele și povestea gravitează în jurul decodării moralei, în prim plan fiind aceasta.
Morală care e constituită pe premise destul de spirituale și simboluri la vedere, autorul fiind în zona de scriitori cu focus pe spiritualitate și căutări filozofice, dar felul de a transmite mesajul e destul de la obiect, după cum am zis, poate și de aceea e iubit de o masă mare de cititori.
În Nota Autorului este și o legendă persană interesantă, care justifică elementele fantastice strecurate de autor prin carte.
Lupta alegorică dintre bine și rău, inițiată de un bărbat misterios care vine să spargă aparenta acalmie a locuitorilor din Viscos
Un străin misterios, bogat, care și-a pierdut familia într-un context tragic, își face apariția în micul sătuc Viscos și dorește să provoace divinitatea, neînțelegând de ce a avut parte de o asemenea tragedie, când avea totul. E convins de faptul că istoria unui om e istoria întregii omeniri, deci, din amărăciunea lui va țese o propunere, de-a dreptul diavolicească, locuitorilor din sat.
El va pune la bătaie 11 lingouri de aur, pentru cel care va fi dispus să înfăptuiască o crimă, pentru a afla dacă oamenii, sunt în esență răi sau buni. Și, prin aceasta, să afle dacă tragedia lui a avut un sens mai mare sau a fost doar un bluf din partea lui Dumnezeu. Într-o singură săptămână, personajele trebuie să-și confrunte fiecare adevărata natură, și să aleagă tabăra Binelui sau a Răului.
În adâncul ființei, de fapt, el vrea să afle, dacă Dumnezeu mai e acolo, pentru el.
O trimitere evidentă la ispitirea Evei cu fructul interzis, de către șarpe, în grădina Edenului.
El va fi șarpele pentru domnișoara Prym, barmanița cu vise mari și opțiuni limitate din Viscos, dar și pentru ceilalți săteni. Barmanița, la rândul său, se va descoperi pe sine, prin această propunere.
Prin extensie, zi de zi, noi suntem puși la intersecția unor alegeri, care ne vor osândi sau, din contră, oferi speranța raiului etern. Oare înfăptuim binele de teama unei pedepse sau că așa simțim cu adevărat? Nu e o întrebare comodă, și finalul va întări ceea ce se știe demult: omul e construit atât din lumini cât și din umbre, doar proporția va face diferența.
Mie mi-a plăcut cartea de față, dar nu pot spune că autorul a venit cu niște chestii nemaicitite până acum. Mai ales că eu abordez des, cărți în direcția asta.
Nu o să iau la puricat chiar toate aparițiile sale, cum facem fiecare la autorii preferați, dar, per total, eu vă recomand să citiți povestea; te face să-ți pui întrebări existențiale, dar nu-ți dă bătăi mari de cap, încercând să descifrezi ce a vrut să spună autorul. 😁
Alte recenzii de la Paulo Coelho:
