Mi-a plăcut atât de mult romanul Laur de Evgheni Vodolazkin încât am comandat volumul Aviatorul de același autor, cu mare încredere.
Acest roman este de tip jurnal, jurnalul lui Innokenti Platonov, un om care s-a trezit la spital în Rusia în anul 1999. Dând firul înapoi, am aflat că fusese înghețat în cadrul unui proiect în urmă cu circa 70 de ani.
Innokenti își recapătă treptat cunoștința și aflăm tot mai multe detalii despre familia lui, despre prima iubire, despre viața în lagăr, despre trădare, despre tare sociale, despre modul cum acționa regimul bolșevic în urmă cu un secol.
Medicul care îl îngrijește în spital se străduiește pe de o parte să îi asigure tranziția către lumea modernă, iar pe de altă parte îl studiază din punct fizic, dar și psihologic. Pe măsură ce paginile din jurnal curg, povestea prinde contur.
Mă abțin să vă dau amănunte despre firul epic, ca să nu vă iau bucuria de a de a descoperi voi înșivă planurile autorului. Pot să vă spun că Innokenti Platonov, este foarte atent la detalii, scoate în relief amănunte care scapă atenției omului obișnuit. El afirmă la un moment dat că Descrierile trebuie să fie legate de ceea ce nu ocupă un loc în istorie, dar rămâne în inimă pentru totdeauna.
Nimic nu este întâmplător în scrierea lui Evgheni Vodolazkin, subtilitățile se ascund în detalii, iar detaliile se regăsesc la tot pasul.
Personajul principal pare un om simplu, fără multă știință de carte, dar care are capacitatea de a emite raționamente complexe. El reliefează diverse trăsături umane, făcând în același timp un arc în timp. El leagă lumea modernă de cea de la începutul secolului XX.
Pare ca Innokenti s-a adaptat noii lumi, că s-a împăcat cu ororile trecutului, dar ele nu au dispărut, se fac simțite mai ales noaptea, când soția îl surprinde plângând în somn. Lupta interioară este surprinsă din diferite unghiuri.
Aflând că autorul este doctor în științe filologice, specialist în literatura rusă veche, că a scris numeroase lucrări de specialitate și a obținut în anul 2000 titlul științific de doctor în filologie cu teza de doctorat: „Istoria lumii în literatura Vechii Rusii”, am avut revelația subiectelor abordate și a stilului adoptat.
Personajul Innokenti Platonov trece din dramă în dramă, corpul lui este supus unor suferințe de neimaginat, dar spiritul lui rămâne liber. Din paginile cărții transcede bucuria de a fi în viață. La finalul romanului am rămas cu un sentiment de creștere spirituală, de libertate, de triumf al vieții asupra morții.
Alte recenzii de la Evgheni Vodolazkin:
