„Grădina de sticlă” de Tatiana Țîbuleac nu a fost o carte pe care să o îndrăgesc din prima. De fapt, nici după nu am îndrăgit-o deoarece subiectul ei nu e deloc gingaș. Însă am descoperit că e bună și că e realistă, că te poate emoționa și impresiona destul de mult, în doar cele câteva ore cât ar dura lectura ei.
„Grădina de sticlă” este o carte de doar 176 de pagini, cu un limbaj mai greoi la început și cu o poveste care nu se lasă descoperită din prima
Însă, treptat, drumul în viață al fetiței orfane din Chișinău se conturează ușor ușor și nu e deloc roz și încântător. Nici când ajunge adultă, protagonista nu va fi fericită 100% cu alegerile ei. Povestea trece de pe un plan pe altul, din trecutul îndepărtat în trecutul apropiat și din acesta într-un prezent nu prea optimist, unde parcă personajul tot nu își găsește locul.
Prinsă între limba rusă și limba moldovenească, și mai apoi încurcată de noua limbă română, Lastocika devine sticlăreasă, fiind adoptată de o femeie cu o asemenea ocupație. Fata ajunge în această poziție fără voia ei și se întreaba adesea dacă a fost luată din orfelinat pentru a fi iubită sau pentru a ajuta pe cea care a luat-o la câștigarea a cât mai mulți bani.
Însă, cel puțin o ambiție apare în capul fetei. Vrea ca atunci când se va face mare să fie doctoriță și să fie respectată de toată lumea. Iar acest vis pare să se fructifice în cele din urmă, după ani de muncă și studiu, totuși având în continuare un amar pe care nu poate deloc să și-l îndulcească.
Traseul fetei orfane în viață este trist și adesea marcant
Muncește din greu, este brutalizată verbal și fizic, atât de mama ei, este violată de un străin. Este martora unor scene violente și sfâșietoare produse în cartierul unde locuiește acum. Însă cunoaște și prietenia și iubirea, decepția totuși fiind mereu la un pas în urma ei.
„Grădina de sticlă” este un bildungsroman despre o fetiță orfană și neajunsurile ei în viață. Luată dintr-un orfelinat de o rusoaică, Lastocika este forțată de mama ei adoptivă să strângă de cine știe unde sticle goale și să le spele pentru a le vinde mai apoi pentru a se îmbogăți.
Această poveste a fetei implică mai multe teme care se conturează pur și simplu din dialogurile și scenele la care este martora ea. Căutarea identității, feminitatea și tema maternității împreună cu sentimentele și resentimentele de iubire și ură definesc cartea Tatianei Țîbuleac.
Fata devenită femeie și apoi mamă își amintește de copilăria ei atât rea, cât și bună din unele puncte de vedere
Ne povestește indirect despre transformarea ei în adultul care este, sfâșiată de o viziune proastă asupra maternității care parcă se reflectă și în prezent, acum când ea însăși este mamă.
Chiar dacă nu pare așa la o primă vedere, scriitura autoarei din Chișinău este despre căutarea propriului loc în această lume și cred că fiecare cititor al acestei cărți va ajunge să-și pună câteva întrebări despre identitatea sa și alegerile pe care le-a făcut în viață.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Tatiana Țîbuleac :
