Dacă considerați că autorii români contemporani nu au o scriitură aleasă, citiți-o pe Tatiana Țîbuleac. Folosind un stil ușor de înțeles, combinat cu un umor subtil, autoarea tratează teme dure și profunde. Este o lectură deloc comodă care te va “zgâlțâi”. După mine, asta e arta condeiului, o scriitură care îți trezește emoții profunde, indiferent de natura lor, plăcute sau mai puțin plăcute…
Omului, când nu se teme, îi strălucesc ochii. Ca sticla se fac ochii omului care nu se teme. Iar dacă l-ai scăpat și i s-au sticlit ochii, gata. Poți chiar să îl ucizi, asta însă nu mai este moarte.
La fel ca și “Vara în care mama a avut ochii verzi”, “Grădina de Sticlă” îți va lăsa pe suflet o zgârâietură. O istorie la fel de dură, dar și o oglindă fidelă a mizeriei din societatea moldavă sovietică și post sovi
etică. Prea de-ale noastre sunt durerile, suferințele, dar și nedreptățile și neroziile de aici. Prea de-ale noastre sunt tipajele de oameni, cu viciile și slăbiciunile lor. Și limbajul tot de-al nostru este.
La fel ca și în “Vara…”, aici, autoarea scoate la rampă aceeași relație copil-părinte și din nou avem o familie disfuncțională. Naratoarea este o fetiță înfiată de la orfelinat de către o sticlăreasă. O femeie tiran (sau poate o nefericită) care pe de-o parte o folosește ca un “catâr” punând-o la munci grele pentru a se îmbogăți, iar pe de altă parte vrea să dezvolte în ea perfecțiunea. Cu siguranță a existat acel “triunghi în frunte” în multe școli sovietice. Nu o singură dată am auzit vorbindu-se de rigle trase peste mâini sau de cretă aruncată în frunte.
Vedem aici cum trăirile din copilărie își pun accentul pe crearea personalității maturului. Recunoaștem în femeia alcoolică de peste ani, sechelele unei copilării nefericite.
Uneori mă gândesc că, dacă o să că urăsc cu un centimetru mai mult, ura mea va face un cerc complet și va ajunge la dragoste. De centimetrul acesta mă tem cel mai tare, din cauza lui amân totul.
Dacă uneori mă pierd și uit subiectele unor cărți citite în trecut, drama Lastocikăi și a sticlăresei,(am eu așa un presentiment), îmi va rămâne impregnată în minte pe mult timp ca un ecou sonor.
Recomand cu drag ambele romane scrise de autoarea basarabeană. Aștept cu nerăbdare apariția unui alt roman.
Alte recenzii de la Tatiana Țîbuleac:
