Auzisem prima dată de poetul Dante Alighieri și de opera sa „Divina Comedie” în liceu, la Literatură universală. Probabil am studiat atunci pasaje din această capodoperă, nu îmi mai aduc atât de bine aminte. Însă abia în prezent am ajuns să citesc una dintre părțile ei, și anume „Paradisul”. Iar asta datorită minunatei edituri Rao, care mereu mă surprinde cu volume variate, clasice, contemporane, ficțiune sau nonficțiune.
Cum am menționat mai sus, nu mai citisem altceva de la acest poet medieval, nimic din „Divina Comedie”
Cu toate acestea, și spre surprinderea mea, deși nu-mi plac în mod deosebit poeziile și poemele, „Paradisul” s-a lăsat descoperit ușor ușor iar înțelesul versurilor aidoma, datorită notelor și comentariilor prezente la fiecare pagină.
Varianta de carte citită de mine este de la Editura Rao, facând parte din Colecția Rao Clasic. Traducerea din limba italiană îi aparține lui George Coșbuc iar notele și comentariile din subsol îi aparțin Acad. Prof. Alexandru Balaci.
Acum, să vă spun cum am perceput eu cartea, prima din genul poeziei epice pe care am citit-o cap-coadă
Nu știu alți cititori, dar eu am trecut cu greu de primele ceruri, pentru că trebuie răbdare și liniște, mai multă concentrare și o aviditate pentru înțelegerea geniului lui Dante. Însă pe urmă, după ce am parcurs mai bine de jumătate din volumul de peste 400 de pagini, parcă am început să îl prind mai bine. În plus, fiind acolo prezentă cu mintea și sufletul, m-am delectat din ce în ce mai mult cu viziunea minunată a poetului Dante asupra Paradisului.
În una dintre cele mai mari și mai valoroase opere ale literaturii italiene și universale, „Divina Comedie”, Dante Alighieri prezintă incursiunea sa în infern, în purgatoriu și apoi în rai, în cele mai splendide și realiste metafore și viziuni. Așadar, alături de „Infernul” și „Purgatoriul”, poetul a finalizat capodopera sa chiar înainte de a muri cu „Paradisul”.
În „Paradisul”, Dante urcă treptat spre Rai, căutându-L în continuare cu sufletul pe Dumnezeu
Ca ghid și aliat în această nouă incredibilă incursiune a sa se află preaiubita Beatrice.
Așadar în timp ce progresează prin sferele Paradisului ajunge să înțeleagă din ce în ce mai multe. Poetul creștin medieval are un număr fără sfârșit de întrebări pe care spiritele din fiecare cerc uneori ajungând să i le citească pur și simplu în minte prin puterea și lumina dată lor de Însuși Dumnezeu.
Întâlnește în fiecare sferă a cerurilor luminoase spirite ale celor mai drepte, ale celor mai demne de mântuire personaje care au existat pe pământ până în era lui Dante, înainte și după Hristos. Alături de frumoasa și divina Beatrice care îi deschide calea, poetul va cunoaște și va dezvălui prin versurile din „Paradisul” splendoarea Împărăției Cerurilor, așa cum a fost el în măsură să o redea.
El face o călătorie minunată, incredibilă, pe care nici un om în viață nu a făcut-o nicciodată. În final, după ce află răspunsul la întrebările sale, și după ce trece cu brio testul sfinților care îl atestă drept bun creștin, Dante va ajunge să-i întâlnească pe Fecioara Maria și pe Dumnezeu, cea mai divină experiență trăită vreodată.
Punând în versurile sale ce alcătuiesc „Paradisul” chestiuni mereu arzătoare despre credință, dorință și iluminare creștină, marele poet italian Dante Alighieri își folosește toată înțelepciunea, cunoștințele și dragostea pentru Dumnezeu, creând astfel unul dintre cele mai mărețe poeme creștine ale tuturor timpurilor.
Alte recenzii de la Dante Alighieri :
