”Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina este o frumusețe de carte. Mi-a plăcut extraordinar de mult. Pentru un prim roman, excelează, surprinde și emoționează peste poate. L-am îndrăgit și am îndrăgit și personajul principal, chiar dacă mi-a venit greu să îi urmăresc suferințele și toate obstacolele peste care a avut de trecut.
Cartea aceasta este atât de bine scrisă și de înduioșătoare încât nu numai cititorii au făcut-o să devină un bestseller, ci și criticii au apreciat-o și în plus i s-au acordat mai multe premii literare.
În Rusia sovietică din 1930, într-un sătuc tătăresc, trăiește Zuleiha alături de soțul ei Murtaza și de soacra ei poreclită Strigoaica
Nora este ”curca plouată” din casă, care nu este bună de nimic. Nu îi poate face copii bărbatului ei, este slabă și mică și nici nu pare să poată ține pasul cu treburile din gospodărie care trebuie făcute.
Dar asta este doar părerea răutăcioasă a soacrei ei, care o chinuie și o cicălește cât e ziua de lungă. Nici soțul ei nu prea îi ia partea, ba din contra, o terorizează cu brutalitatea și cerințele lui nemiloase. Așadar tânăra tătăroaică Zuleiha nu este apărată de nimeni și ajunge chiar ea să se considere o rușine la casa în care a ajuns să se mărite. Asta până la un moment dat când un eveniment tragic o face să vadă lucrurile altfel și să ajungă să se îmbărbăteze singură pentru a supraviețui lumii rele.
Într-o zi Murtaza este executat de soldații comuniști iar ea este trimisă departe de casă și de sat în exil într-o regiune îndepărtată și ostilă pe râul Angara, în Siberia. Pe drumul lung și plin de primejdii spre înghețata izolare, Zuleiha află că este însărcinată și atunci toată grija ei se îndreaptă spre pruncul încă nenăscut din pântec, pentru bunăstarea și supraviețuirea lui.
Tot pe drum, în trenurile deportaților, femeia cu ochi verzi pătrunzători – Zuleiha – ajunge să creeze legături dacă nu strânse, destul de calde cu alți câțiva ocupanți, la fel de nenorocoși ca și ea. Este ajutată de un doctor, face cunoștință cu un cuplu mai în vârstă de burghezi, socializează cu un pictor și ajunge să fie ocrotită într-o măsură chiar de ucigașul soțului ei – comandantul Ignatov.
Pe această cale chinuitoare spre Siberia, multă lume moare sau se îmbolnăvește din cauza frigului, a foamei sau a epuizării
La fel se întâmplă și în prima iarnă de izolare, de pe insula ce le-a fost sortită drept lăcaș de exil. Însă Zuleiha deschide ochii în continuare și încearcă să ia viața cu rele și bune, ajutând, comunicând și făcând cea mai bună treabă posibil pentru a se menține în viață pe ea și pe băiețelul ei – Iusuf.
În acest loc necruțător, în care puțini pot rezista trupește sau mental, tânăra femeie ajunge să cunoască nu doar adevărata prietenie, ci și un fel de dragoste, o legătură de suflet și de trup cu nimeni altul decât comandantul celor deportați – Ivan Ignatov. Pe acesta ajunge să-l descopere altfel odată cu apropierea lor din ce în ce mai mare iar el își va da seama că femeia cu ochi verzi îl va face să îngenuncheze ca bărbat și ca ofițer al Armatei Roșii.
O ciudată poveste se înfiripă între cei doi și nici unul nu va rezista prea mult departe unul de celălalt, fără să simtă că ceva le lipsește
Cu toate acestea, Zuleiha va pune pe primul plan fericirea și sănătatea fiului ei Iusuf, sacrificând orice va putea pentru a-i oferi libertatea mult dorită.
În dura și sălbatica Siberie, femeia cu privire electrică și cu inima aprigă va lupta pentru a-și construi o nouă viață, departe de locul în care a trăit și muncit aproape jumătate din anii ei. Și dacă nu va fi fericită pe deplin, cel puțin va răzbi și va fi liniștită, ducând un trai simplu și activ, la fel ca ceilalți deportați.
Romanul ”Zuleiha deschide ochii” reprezintă un debut fabulos pentru scriitoarea rusă Guzel Iahina. Și ce este și mai copleșitor la acest volum este faptul că autoarea a fost inspirată de amintirile din copilărie, când bunica ei – o învățătoare tătară – îi povestea despre propriul exil într-o colonie de muncă din Siberia.
Eu vă recomand cu tot dragul acest roman minunat. Personajele, povestea, curajul Zuleihăi, scenele naturale pe care lesne ți le poți închipui sunt hotărâtoare pentru succesul acestei cărți. Este foarte ușor ca ea să intre la inimă și să facă să curgă o lacrimă. În special la final.
Alte recenzii de la Guzel Iahina:
