Pierre și Jean… un soi de Yin și Yang personificați deși nu e neapărat cea mai bună comparație. Cartea merge oarecum în direcția asta.
Avem de-a face cu doi frați, Pierre, cel mare, Jean cel mic. Ambii sunt în antiteză de la început și până la sfârșit, Pierre este mai slab și cu ten mai negricios, Jean este blond și mai puternic. Pierre este medic, Jean este avocat și tot așa.
Nu e neapărat vreo familie armonioasă, tatăl domnul Roland, este interesat de pescuit și cam atât. Este cam absent din viața familiei fiindcă nu se prinde de multe chestii și nu prea le pricepe, oricum.
Viața și așa tensionată a familiei se strică de tot din cauza unei moșteniri. Unul dintre frați, primește o moștenire de la un prieten de familie și celălalt nu primește nimic. De ce doar unul a primit moștenirea și care din ei este acela?
#desublupă
Autorul ne prezintă drama unei vieți îndemânatic ascunsă sub alte câteva drame. Până la un punct, îmi aduce aminte de mult mai celebra Greșeala unei mame, este un motiv care se repetă. Practic, exprimat în limbaj modern, putem spune că e vorba de karma. Ce faci acum, se poate resfrânge asupra ta mai târziu.
De asemenea, ne prezintă drama unui fiu dar și a unei mame cuprinse de remușcări și tot așa. Pe departe mi se pare că aduce și cu Apărarea are cuvântul.
Este o carte destul de bună ce merge cumva pe ideea de flasback și introspecție, multă introspecție. Pe asta pune autorul accentul, pe frământarea personajelor, pe gândurile lor și hotărârile pe care le iau ulterior.
Pierre și Jean este o carte destul de interesantă ce te relaxează. Nu are o intrigă atât de complexă și nu este deloc vreun roman epic, este însă o carte ce te ajută să ieși din cotidian. O poți citi lejer într-o singură seară, când te plictisești.
Alte recenzii de la Guy de Maupassant:
