Pe Ioana Chicet-Macoveiciuc am decoperit-o acum câțiva ani, proaspătă mămică fiind, în căutare de informații utile în noua postură, cu un omuleț în brațe, cu mulți hormoni care își cam făceau de cap cu mine și cu o perspectivă cel puțin ”conservatoare” în ceea ce privește creșterea copiilor. „O să te țin în brațe cît vrei tu şi încă o secundă”, prima carte a Ioanei, a fost pentru mine deschizătoare de drumuri în construirea unei relații frumoase cu mine, dar și cu copilul meu. De atunci simt că am crescut și m-am transformat, ca mama și ca om, la pas cu ea alături. Am invidiat-o, am apreciat-o și am simțit recunoștiință pentru fiecare articol, care, ca o făcătură, apărea exact în momentul în care mă confruntam cu situația dezbătută și mă luminam, vedeam și alte perspective. Sinceră, blândă dar fermă, implicată în multe proiecte sociale, fidelizează cititorul. Scrie pe www.printesaurbana.ro din ianuarie 2007 și în 2016 a lansat și prima carte pentru copii, ”Te iubesc orice-ai face”, adorată de Anamaria mea.
După ce am savurat ”Miercuri respirăm” am așteptat cu nerăbdare noua carte, care a venit la pachet cu vizita Printesei Urbane la Oradea, spre bucuria mea și a celor câteva zeci de parinți/cititori prezenți la evenimentul de lansare a noului roman: „Ziua în care la capătul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni”. Astfel, când am intâlnit-o, aveam impresia ca o cunosc dintotdeauna, așadar s-ar putea să fiu puțin mai subiectivă în descrierea acestei cărți.
Ioana fiind destul de zgârcită în detalii despre carte, când am început să o citesc, nu știam exact la ce să mă aștept.
În primele pagini am facut cunoștiință cu Oana – personajul principal și iubitul ei, Andrei, aparent egoist, insensibil și ignorant. Povestea se adâncește, personajele prind contur și incep să am emoții pentru ele. Nu pot să nu remarc prietenia Oanei cu Lola, care este atât de diferită și totuși, cu siguranță fiecare dintre noi avem în preajmă o prietenă precum ea, care ne învață lecția acceptării necondiționate. Sau cel puțin aspirăm la o astfel de prietenie.
”- Serios, de ce eu? a insistat Oana. Tu ești atât de minunată, atât de mișto, ai fi putut să fii prietenă cu regina Angliei, cu Angelina Jolie, cu Maica Tereza, la naiba, ai putea fi prietenă cu Dumnezeu, dacă ai avea timp! De ce, în numele Sintei Pizza, m-ai ales pe mine?
După o lungă pauză în care a mestecat tacticoasă ultimele îmbucături, Lola i-a spus:
– Pentru că ești complet diferită de mine. Pentru că ai răbdare. Pentru că ai simțul umorului mult mai fin ca al meu și o inimă cât ferma de vaci a lui tata. La naiba, tu EȘTI Maica Tereza și Dumnezeu, doar nu ți-ai dat încă seama de asta. Luăm și desert?”
Personajele sunt cu atât mai autentice cu cât trăiesc printre lucruri bine cunoscute nouă și întipărite în mintea noastră – își prepară leacuri din „Formula AS” și găsesc scrisă, pe un pat din căminul studențesc, sintagma ”Suge-o Ramona”, ca o prevestire a titlului unei scrieri relativ celebre în zilele noastre.
Când am început să mă obișnuiesc cu ritmul poveștii, să cred ca acțiunea poate fi previzibilă, că unii se pot hrăni din relații vicioase, ba chiar au nevoie de ele ca să vindece răni de care nici nu știau, am fost surprinsă de întorsătura pe care au luat-o lucrurile.
De aici nu am mai lăsat cartea cartea din mână. Pagină după pagină am plâns și am avut sufletul împrăștiat în bucăți, pentru și împreună cu mama, soția și femeia din Oana. Am alergat pe străzi în căutarea fiicei ei, am simțit vinovăția și rușinea față de soțul ei, și mi-a fost călcată în picioare toata rațiunea de care sunt capabilă. M-am revoltat pentru tăcerea și neputința lui Andrei și apoi l-am iertat împreună cu Oana.
La final mi-am dat seama că am regăsit în paginile acestei cărți un amalgam de emoții și sentimente, care au schimbat ceva în mine, în ochii cu care voi vedea lumea în continuare.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Ioana Chicet-Macoveiciuc:
