Cu o răvășitoare predilecție Alessandro Baricco, Într-o filosofie care, în mod uimitor, reușește să transforme nimicul și ”inacțiunea” într-un preaplin care îți oferă iluzia îndestulării senzoriale, parcurge sensul învers ca o expresie a non-conformismului literar, fără tentația ilogicului nihilism și fără anarhismul tentacular al îngemănării înrobirii prin dezrobire.
”Mătase”, apărut la editura Humanitas, este o carte în care semantica simțirii și simbolistica oclusivă a trăirilor clădesc poduri peste abis într-o arhitectură gravată cu labirinticul dualism al limbajului plin de scamatorii, de întortocheri recartocrafiate de un incisiv punct de vedere.
Plasându-și acțiunea la mijlocul secolului XVIII, într-o Japonie încă tradițională, Alessandro Barrico face din Herve Jancour un personaj atipic, înăuntrul căruia cadențarea senzorialului este o încercare de șlefuire a pasivei atemporalități, trecând prin furcile caudine ale introspecției necruțătoare simțiri anume care par a aluneca între minusurile și plusurile unei comprehensibilități bulversante în care ai impresia că nimic nu este ceea ce pare.
”Mătase” este o carte cu o ușoară tentă de hermeneutică mentală și senzorială pe care o digeri cu mult mai facil după sedimentarea în timp a impresiilor, poate ca o oscilație între bezna și lumina existenței.
Lectură plăcută!
