Astăzi încerc să vă conving să citiți seria lui Cormoran Strike. Pe care eu o citesc de câțiva ani, în funcție de ce mai scoate editura pe piață și care este una dintre seriile mele de thriller favorite (se bate la podium cu Millennium și cu Fjällbacka). Nici nu știu de ce n-am povestit în nicio recenzie de ea până acum (probabil mă intimidează un pic că nici Millennium n-am recenzat-o, încă îmi fac curaj), dar vă promit că merită timpul. Dacă ar face cineva un sondaj pentru ce gen de cărți ar trebui să scrie femeia asta clar aș vota pentru thriller cu toate că am citit Harry Potter și mi-a plăcut, nedevenind totuși fan înrăit. Nu prea poți compara două serii cu teme atât de diferite, dar mie îmi pare că are mai mare afinitate pe parte de thriller.
Cormoran Strike îți captivează atenția datorită cazurilor complicate, dar și cele două personajele principale ajută datorită chimiei dintre ele și a tot așteptatei relații, rămasă timp de șase cărți în stadiul de to be continued. Chimia e clară și se potrivesc perfect doar că pare că întreaga lume conspiră să le pună bețe-n roate. De fapt, e doar autoarea care se joacă cu nervii noștri. Dar nu comentez în front, citesc și îmi țin limba-n gură.
Chemarea cucului – prima parte din serie, apărută în 2013.
Viermele de mătase (2014)
Cariera malefică (2015)
Alb letal (2018)
Glasul sângelui (2019)
Inima neagră ca noaptea (2022)
În 2023 a apărut și a șaptea carte din serie – The Running Grave pe care o așteptăm cât mai repede și pe piața românească de carte.
Strike este veteran de război, are un picior amputat de sub genunchi, este un tip introvertit, asocial și retras. Viața lui socială este aproape inexistentă, iar cea afectivă un adevărat dezastru. La polul opus, tânăra și proaspăta lui asistentă, Robin Ellacott, a fost victima unei agresiuni în timpul facultății, fapt care a avut consecințe asupra vieții sale. A renunțat la facultate și s-a căsătorit cu singurul bărbat care îi inspira încredere: prietenul din liceu. Angajarea ca asistentă a lui Strike este un act de sfidare și de curaj care îi va da peste cap atent organizata ei viață și o va învăța să privească și din alte perspective oamenii și situațiile cu care se confruntă.
În această parte, Robin este deja divorțată și în căutarea unei locuințe unde să se mute fără să-și dea peste cap bugetul destul de precar. Strike locuiește tot în mansarda biroului, dar este implicat într-o relație cu o prietenă a Charlottei (fosta iubită a lui Strike, femeia care tot reapare în viața lui în momente cruciale sau, mai bine zis, în cele mai nepotrivite).
Robin este solicitată de o posibilă clientă pentru un caz de hărțuire online. Edie Ledwell este co-creatoarea (împreună cu prietenul ei, Josh Blay) a unui desen animat cu foarte mare succes la public, intitulat Inimă neagră ca noaptea. Anomie este un fost fan al lui Edie care a dezvoltat un joc online bazat pe povestea desenului animat. Nimeni nu cunoaște identitatea lui Anomie, dar toată lumea știe că la puțin timp după ce a lansat jocul online s-a întors total împotriva lui Edie și de câțiva ani bombardează Twitter-ul cu dezvăluiri din viața ei personală (pe care doar cei foarte apropiați le cunosc) și critică acidă și agresivă la adresa ei. Edie este foarte speriată și agitată în momentul în care se întâlnește cu Robin, dar aceasta este obligată să refuze să preia cazul deoarece agenția este momentan angajată în alte câteva cazuri și nu are suficient personal pentru a se ocupa și de acesta. La câteva zile de la întâlnire, Robin află din presă că Edie Ledwell a fost asasinată, iar Josh Blay înjunghiat grav.
Agenția este convinsă să preia cazul care constă în aflarea identității lui Anomie, suspectat de uciderea lui Edie și de atacul asupra lui Josh.
Mi-a plăcut ideea, foarte actual acest ucigaș invizibil din spatele ecranului, dar mi s-a părut că povestea s-a lungit prea mult, putea fi scurtată cu câteva sute de pagini fără probleme. De asemenea, chaturile online din interiorul jocului, postările pe Twitter și comentariile la aceste postări au fost mult prea numeroase și au devenit obositoare la un moment dat. Hărțuirea agresivă din mediul online și violența fizică din viața reală s-au suprapus și au conturat perfect atmosfera de mister și suspans. De asemenea, au dat senzație de veridic și foarte credibil având în vedere amploarea pe care acest fenomen al trollingului îl are în realitatea imediată și contemporană. Ideea de la care pleacă autoarea este discriminarea, voită sau nevoită, reală sau imaginară și consecințele devastatoare pe care le poate avea în psihicul individului. Povestea m-a dus cu gândul la Anders Breivik și la atacurile lui extremiste datorită acelui grup de dreapta implicat, dar și din cauza faptului că cei vizați și prinși în acest joc erau mare parte adolescenți. Povestea este marcată de misoginism, resemnare, mizantropie, narcisism, rasism și puternică aversiune față de cei care au relații afective sau sexuale reale.
Este un thriller alert, cu o paletă largă de personaje și evident suspecți, cu multe întorsături de situație, cu multe teorii și la fel de multe scenarii de verificat, cu mult suspans și mult mister, ce dezbate subiecte de actualitate și tabu, cu elemente atent documentate care implică multă muncă de detectiv. Este o poveste despre toxicitatea și pericolul la care sunt expuși adolescenții în mediul online – pedofili, extremiști, inceli și alți practicanți de abuz.
Mi-a plăcut, de asemenea, modul în care evoluează relația dintre cei doi, modul în care își neglijează emoțiile și sentimentele în favoarea muncii și carierei. O relație este privită de amândoi ca un posibil risc ce ar dăuna muncii și echipei pe care o formează. De asemenea, Robin crește frumos, intuiția și flerul o aduc de câteva ori în luminile rampei și schimbă total modul în care o percepe Strike. De la asistenta timidă, Strike se trezește că lucrează și o privește pe Robin de pe poziție de egalitate, ca partener cu drepturi depline pe care se poate baza și care îl poate lua oricând prin surprindere cu teorii și ipoteze strălucite. Aștept cu interes următorul caz.








