Orașul necuraților de Andrei Constantin este genul acela de carte de la care habar nu ai la ce să te aștepți. Pentru că te poate păcăli foarte ușor cu coperta sau număr redus de pagini. Ce-ar putea să se întâmple în povestea scrisă de autor, astfel încât să te surprindă mai mult decât ai putea crede. Ca cititor, mi-am propus doar să mă bucur de lectură, fără să-mi fac scenarii sau vreo așteptare, căci exact atunci am parte de surprize literare extrem de plăcute.
Tare bine am făcut că nu am citit nimic înainte despre această nuvelă dark, cu elemente thriller. Am descoperit un autor cu potențial, care poate surprinde piața de carte din România cu foarte mare ușurință – și are șanse foarte mari să ajungă destul de repede în sufletul cititorilor români. Orașul necuraților ar fi putut fi, nu doar nuvelă, ci mai mult de atât: un roman excelent, plin de întorsături de situație, acțiune care să te țină cu sufletul la gură și personaje extrem de reale – care să intre oricând pe sub pielea cititorilor.
În cele 147 de pagini am găsit un adevărat univers care nu a făcut altceva decât să mă fascineze, care m-a captivat și mi-a făcut o promisiune: fiecare secundă petrecută în Orașul necuraților merită pe deplin. Și-a meritat. Și din acest motiv – pentru că nu mi-am dorit să plec imediat din oraș, am citit cartea în două zile. Aș fi amânat și atunci momentul despărțirii, dar… mi-am dorit pre mult să aflu ce anume se întâmplă și dacă Agy va reuși ceea ce și-a dorit atât de mult.
Pe măsură ce avansam cu lectura și descopeream întreaga poveste nu am putut să nu mă întreb ”Cum a fi dacă viața fiecăruia dintre noi s-ar sfârși așa – cu o moarte și cu o regăsire prin cine știe ce locuri?” Oricât ar fi imaginația mea de bogată, fiorii de pe șira spinării mi-au adus pe buze un zâmbet trist.
Unde este și cum se numește, de fapt, Orașul necuraților? Aș vrea să am un răspuns exact, dar autorul nu oferă detalii. Dar pentru că spuneam de imaginație, poți să o folosești fără teamă – și pentru avea aceste detalii – dacă sunt importante, esențiale chiar pentru tine. Ce cred eu? Orașul necuraților e peste tot, oriunde se poate exista un așa loc. Nu contează numele orașului, contează cine locuiește acolo și ce anume se întâmplă într-un astfel de oraș. Orașul unde0 găsim pe Taină, Povară și Ghină este un loc plin de mister, secrete bine ascunde și vizitat adesea de entități întunecate – prezența lor având cele mai ciudate motivații – pentru locuitori.
Știai că în Orașul necuraților există un cabinet de terapie? Da, există un astfel de loc unde la trei ședințe de terapie la halbă, primești, fie o ședință fulger sub formă de shot, fie o ședință gratuită. Acesta e motivul pentru care cabinetul de psihoterapie low- cost cu greu reușea să-și încheie programul. Fiecare dintre cei prezenți își spunea povestea – și o asculta pe celuilalt participant. Nu există modalitate mai bună de a vorbi despre oameni și despre locuri. Poveștile evidențiază culoarea vieții, cu bune și mai puțin bune. Tot prin povești greu de dus la sfârșit ies la iveală și emoțiile oamenilor, dar și acțiunile lor – sau la care sunt martori. Și consecințele au un rol extrem de important – reușesc să te ducă acolo unde ție- locul. Sau acolo unde e nevoie de tine.
Dacă ajungi cumva în orașul necuraților, sper să nu ajungi mult prea târziu. Eu am ajuns la timp, dar mi s-a spus că am ajuns în:
orașul în care nimic bun nu se mai întâmplase de foarte multă vreme.
Nu știu dacă s-au schimbat lucrurile doar pentru că am ajuns eu, dar sunt sigură că era absolută nevoie ca eu să fiu acolo, să aflu totul și să învăț ceva important din această nouă călătorie literară.
Hai să vorbim despre unii locuitori din Orașul necuraților. Crezi că se numește așa pentru că e locuit de oameni cu trecut dubios? Se prea poate, dar nu numai de asta. Povestea scrisă de Andrei Constantin mai are câteva atuuri.
Cine este Taină? Nu te gândi că e numele real, dar i se potrivește perfect, căci s-a aliat cândva cu niște consilieri locali, de la care deținea anumite informații prețioase. Ghină, al doilea beneficiar al orelor de terapie, nu avusese parte de o viață prea ușoară. Până la 24 de ani a fost înșelat de toate femeile din viața lui. Nici pe plan profesional nu i-a surâs norocul: la 23 de ani și-a ratat cariera de fotbalist. Nu lua pe nimeni în serios pentru că era convins că nici pe el nu-l luase viața deloc în serios. Cum mă tratezi tu, te tratez și eu? S-ar putea zice și așa. Povară era cunoscut de toată lumea: de Ghină și Taină, de barman, de întregul oraș. Era un recuperator de doi bani. Lucra pentru Dorel – cel mai de temut om din oraș. Și ce dacă lucra pentru el? Nu prea avea parte de nimic bun din toată treaba asta. Se crede că dacă faci parte dintre oamenii celui puternic, te poți salva de inevitabil? Nimic mai adevărat. Povară aduna banii lui Dorel – nu era un job, ci însuși povara cea mai grea. Deși îi aducea banii acasă, familia lui continua să fie în pericol – o singură greșeală din partea lui Povară și familia lui ar fi avut de suferit cele mai grele consecințe. Nu-i ușor să fii în grațiile cuiva fără să simți pericolul, teama și nesiguranța.
Ce se întâmplă în Orașul necuraților după foarte multă vreme? O noapte care părea să nu mai surprindă cu nimic, o noapte cu un eveniment neașteptat, a schimbat situația locului într-o secundă. Nu a fost nevoie decât de câteva clipe și de apariția lui Pavel – care avea de rezolvat o situație cu unul dintre cei prezenți. Pavel pare a fi decis și nu se lasă convins de absolut nimeni. Nu e singur și nu face cale-n-toarsă. Ce o fi pățit bietul om de plânge? Totul în jur cum nu ar trebui să fie. Din toți, rămân doar trei. Cine crezi că scapă?
Până se revine la locul faptei, e prea târziu. Fiecare a ajuns acolo unde trebuia. Unde oare e Povară? Nu e nici el singur – și va avea parte de alte întâlniri interesante – undeva departe de locul în care ar fi putut ajunge acasă. Din acest moment toată acțiunea se desfășoară în două locații distincte – extrem de asemănătoare, dar totuși, ușor diferite.
Cine e personajul ce vizitează Orașul necuraților în fiecare noapte? E mereu acolo, la intersecție, aproape de barul cu pricina.. Pardon, voiam să zic, cabinetul de psihoterapie. Sunt mai multe astfel de personaje și fiecare are propria misiune. Simpatici tare vizitatorii ăștia nocturni de la intersecție, cu oferte interesante pentru fiecare locuitor neobosit.
În timp ce barul pare a fi liniștit, locația similară e plină de agitație. E plină de viață și toți cei prezenți par a fi liniștiți, relaxați și siguri. Știu că mai urmează ceva, dar nu-i mai sperie nimic. Până la noi decizii, totul e clar: sunt în siguranță. S-o creadă ei sau cine mai vrea, dar adevărul este că… va urma ceva ce nu am intuit. Ai putea crede că printre cei de la ”locul faptei”, sunt și cei care au planuri ascunse, taine bine puse la punct. Ce s-ar putea întâmpla, ce plan ascuns e pe cale să schimbe totul în orașul misterios?
Cine vrea să salveze Orașul necuraților de ceea ce ar putea un puternic blestem? Cineva care pare că nu poate accepta nedreptatea, care preferă ca el să fie cel care suferă. Poate face totul – împotriva tuturor, dar își ia un ajutor. Va putea să facă totul exact așa cum i s-a spus?
Așa numitul blestem este, de fapt, un secret. În trecut, totul a scăpat de sub control și nimic nu a mai fost la fel pentru acest oraș. Cum se va termina toată povestea aceasta întunecată? Eu știu acum răspunsul și mi-a plăcut. Doar că știi ce? Nimic niciodată nu e bătut în cuie, nimic nu ține o veșnicie.
E foarte adevărat că finalul mi s-a părut ușor grăbit. Și mi-aș fi dorit să mai am pagini de citit. Mi-a plăcut și nu voi ezita să citesc și următoarele romane scrise de Andrei Constantin. Interesant și foarte atractiv stil de scriere – care trezește curiozitatea și dorința de a mai explora povești, emoții sau personaje.
Orașul necuraților unde există reguli, dar și sentimente, nesiguranță, regrete și dorințe/ Orașul necuraților unde nimic nu e ”pentru totdeauna”, unde nu există, de fapt, ”sfârșit”, iar inima și conștiința pot vorbi – și dicta, indiferent cine ești, cum ești și unde te afli. Orașul necuraților unde nu poți să nu te întrebi ”Ce bine am făcut?” sau ”Ce anume pot să îndrept?”
Alte recenzii de la Andrei Constantin:
