Cu siguranță că scriitorul Andei Crăciun a găsit cheia potrivită care poate să deschidă labirintul întâmplărilor simple, cu personaje care par a nu ieși cu nimic în evidență, oameni care pur și simplu trăiesc într-un ritm propriu sau poate în ritmul altora, mereu în funcție de anumite conexiuni, semne astrologice sau simple superstiții.
Simplitatea stilului scriitoricesc, nemetaforizat și total lipsit de înfloriturile redundanței, lipește peste colile acestei cărți grăunțe de trăiri, nici maiestuoase și nici anodine, pe care le pune pe scena generoasă a unui descriptivism care nu se lasă prin în tentația exacerbării ostentative.
Nu lumina unor trăiri de neuitat este pilonul de sprijin al cărții ”Îndurabile”, ci încercarea redării realității în care iluzia și zborul speranțelor deșarte chiar nu are ce să caute, acestea fiind doar niște biete putregaiuri imunde de care autorul se dezice încă de la începutul primului rând.
Nu este vorba despre vreo nouă metodă de etalare a stoicismului, ca manual de instrucțiune, ci dec trăirism pur care nu caută mixtura înșelăciunii ca o amânare a inevitabilului, ci doar ca o etalare a vieții cu bune și cu rele, cu iluminări și întunecări de scurtă durată.
Nu toți oamenii sunt zei, așa că nu tuturora ne este dăruit privilegiul de a ne scălda existența în viitura panaceică a miracolelor, cam acesta este mesaju pe care ni-l transmite Andrei Crăciun prin intermediul acestei cărți. Limbajul scurt și concis, nicidecum tărăgănat, nu sporește dar nici nu estompează cursivitatea povestirilor, oferindu-le totuși cititorilor un imbold imaginativ care cu siguranță că se manifestă după terminarea povestirii ca un dans între ”ce ar fi fost dacă” și ”poate”, născând astfel viermuiala unor interogări situate, oarecum paradoxal și totuși al naibii de necesar, între răzmeriță și acceptare.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Andrei Crăciun:
