Secretul unei vieți bune este mai întâi să dorești ceea ce este necesar, iar apoi să iubești ceea ce dorești.
Doar un scriitor/reputat psihoterapeut ar fi putut să-și imagineze cadrul cărții de față, și să pună tête-à-tête concepțiile și filozofia de viață a doi dintre cei care vor fi ambii, deschizători de drumuri în domeniile lor, filozofie și medicină. Mă refer la marele filosof german, Friedrich Nietzsche și la austriacul Josef Breuer, mentorul lui Freud și cel care va pune bazele psihanalizei prin celebrul caz Anna O., care este disecat în amănunt și în carte.
Irvin D. Yalom împletește în acest roman ficțiunea cu datele istorice reale, și în Nota Autorului explică cât de aproape ar fi fost ca ficțiunea să devină realitate și de ce a conturat el astfel, evenimentele. Acesta este și romanul său de debut, lucru cu atât mai admirabil.
Acțiunea romanului ne poartă în timp, prin cercurile intelectuale dintr-o Vienă la sfârșit de secol IX, și se deschide cu o scurtă și alarmantă misivă trimisă de către muza lui Nietzche, fermecătoarea Lou Salomé doctorului Breuer, în care îl anunță că: viitorul filozofiei germane este în joc. În acest mod, poposim pe tărâmul imaginației ofertante ale lui Yalom și vom fi martori la discuțiile geniale dintre Nietzsche și Breuer, menite să-l vindece pe primul de disperare, în final, rolurile de pacient trecând de la unul la altul, până (dacă) se va trage concluzia finală. Ce va fi interesant e că Nietzsche nu acceptă așa ușor tratamentul, iar Breuer îi propune să inverseze rolurile, pretinzând că și el este deprimat, pentru a-l determina să-și exorcizeze demonii lăuntrici. În acest mod, disperările lor sufletești vor intra intr-o simbioză perfectă cu suferințele cititorului, iar lacrimile eliberatoare vor brăzda, pe final, pe cel care îmbrăca singurătatea ca a doua haină. Ca să mă credeți pe cuvânt: – De fapt, îi urăsc pe ceilalți, care mă jefuiesc de solitudinea mea fără să-mi ofere însă cu adevărat companie.
Vor descoperi, prin metoda conversației, obsesii comune și temeri asemănătoare, și legătura inexorabilă dintre bolile trupului și ale sufletului, adică medicina holistică, din ziua de azi, care începe să fie din ce în ce mai adusă în discuție. Sperăm și pusă în practică.
Valoarea intrinsecă a acestei cărți am descoperit-o cu mult după primele pagini, când autorul a început să disece prin dialogul celor doi, modurile diferite de a interpreta viața și sensul ei. Asta va fi mereu urcarea pe muntele sinuos al existenței, găsirea unui sens, pentru cei care se încumetă să inițieze măcar, această urcare, indiferent dacă se vor împotmoli de multitudinea de indicații, venite din partea altora. Cei doi vor juca pe rând rolul de avocat al diavolului, acest dialog oferind și crâmpeie din filozofia lui Nietzsche, este adusă foarte mult în discuție celebra lui frază Dumnezeu este mort, și concepte din nihilism.
Fiecare persoană trebuie să aleagă cât de mult adevăr poate suporta.
Mi-a plăcut cartea și într-adevăr își merită laudele, dar am descoperit și că nu sunt mare fană a filozofiei nietzscheană, care intră în antiteză cu propria mea filozofie de viață, dar asta nu înseamnă că nu îi recunosc meritele pe scena filosofică a lumii. Și e bine că am mai descoperit ceva, citind cartea asta, dar aș citi Așa grăit-a Zarathustra, lucrarea fundamentală a lui Nietzsche. Iar, pentru Yalom, un mare da! Dacă vă place psihologia, cu siguranță trebuie să citiți cartea! Și, da, după ce închidem ultima filă din paginile cărții avem multe de analizat, chiar dacă nu toate ideile au fost în rezonanță cu eul nostru!
Alte recenzii de la Irvin Yalom:
