Isabel Allende face parte din seria destul de numeroasă (din fericire pentru literatra universală) de scriitori nativi din America Latină, zonă a lumii care a inspirat romane celebre și pe care iubitorii de carte cu siguranță le au în bibliotecă. Romanele scriitorilor din America Latină au un specific aparte, combină perfect magia, suprarealismul, evenimentele politice deosebit de violente cu poveștile de viață ale unor generații întregi.
Paula se înscrie în aproximativ același registru
. Isabel Allende scrie un roman jurnal prin care încearcă să depășească momentul îmbolnăvirii fiicei sale, care și poartă de altfel titlul romanului. Scriitoarea conștientizează faptul că scrisul o va ajuta să treacă mai ușor de boala fiicei sale și începe încă din primele zile ale șederii în spital să aștearnă pe foi galbene istoria familiei sale, atât de importantă în opinia ei, mai ales pentru ca Paula să înțeleagă cine este și ce sânge îi curge prin vene.
Personajele din romanul Paula sunt membrii familiei scriitoarei, bunicii, părinții, frații, soții și socrii apoi proprii ei copii și familiile acestora. Isabel Allende readuce la viață o lume latină de după anii 20 care va trece prin transformări importante, de la apariția primului aparat tv în Santiago la mișcarea feministă din care a făcut și autoarea parte.
Romanul scriitoarei chiliene este un roman deosebit de sensibil, durerea unei mame care trebuie să conștientizeze faptul că fata sa de treizeci de ani nu mai poate continua același drum cu ea, că va trebui să o lase să plece pe tărâmul bunicilor și străbuncilor săi, unde spirtile au grijă de cei de pe Pământ.
În paralel cu trăirile legate de boala și apoi moartea fiicei sale, Isabel Allende ne dă și o scurtă dar foarte folositoare lecție de cum să scrii o carte, sau ce înseamnă inspirația și disciplina pentru un viitor scriitor. Poate că știți că ea este autoarea multor romane de succes, cel mai cunoscut și ecranizat fiind Casa spiritelor.
Am ales pentru final fraza aceasta (deși poate era mult mai potrivită pentru început) pentru a vă face o primă impresie legată de punctul de pornire al acestui roman deosebit de autentic și emoționant „Nu ştiu cum să ajung la tine, te chem, dar nu mă auzi, de aceea îţi scriu.” Este mărturisirea autoarei la patul fiicei sale Paula, căreia i-a dedicat acest roman.
Paula este cartea care nu plictisește, cartea care te face să zâmbești, să plângi, să empatizezi cu durerea și bucuria unor personaje care au existat în realitate.
Alte recenzii de la Isabel Allende:
