A zis cineva cuvântul ZÂNE? Dacă așa stă problema, nici nu există altă variantă și avem o carte pe care NEAPĂRAT trebuie să o citim. Un enemies-to-lovers frumos, plasat într-o lume de poveste, este tot ce îmi doream în acest moment. Am descoperit-o cu entuziasm pe Ava Reid și cred că după acest volum, am mai adăugat un autor preferat pe lista interminabilă. Nu cred că este cazul să comparăm această poveste cu ACOTAR sau alte cărți cu zâne, însă acest element pare din ce în ce mai prezent în poveștile Fantasy, încă a început să se simtă ca o luptă pentru cea mai bună/originală idee de acest gen. Este Ava Reid asemănătoare cu Sarah J Maas sau Lexi Ryan? Haide să vedem.
Effy Sayre a crezut întotdeauna în basme. Nu a avut de ales. Din copilărie, a fost bântuită de viziuni cu Regele Zânelor. Și-a găsit mângâierea doar în paginile romanului Angharad – îndrăgita carte a lui Emrys Myrddin despre o fată muritoare care se îndrăgostește de Regele Zânelor și apoi îl distruge. Acest volum jerpelit este singurul lucru care o ține pe Effy pe linia de plutire în cursul primului ei an la prestigioasa Facultate de Arhitectură llyriană. Așa că, atunci când familia lui Myrddin anunță un concurs pentru a reconstrui conacul regretatului autor, Effy simte că acesta este destinul ei. Dar Conacul Hiraeth este o sarcină imposibilă: o casă plină de mucegai, părăginită, gata să se prăbușească în marea flămândă. În plus, Effy constată că altcineva și-a stabilit deja domiciliul temporar acolo. Preston Héloury, un tânăr student la Literatură, pare hotărât să demonstreze că autorul favorit al lui Effy este un impostor. În timp ce analizează moștenirea lui Myrddin, adunând indicii din scrisorile, cărțile și jurnalele sale, cei doi studenți rivali descoperă că fundația casei nu este singurul lucru în care nu pot avea încredere.
Romanul este clasat în categoria Dark Academia și mi se pare o informație relevantă pentru cititori. Se îmbină subtil și cu Fantasy, rezultând un experiment reușit, din punctul meu de vedere.
Din start, nu pornim de la ideea principală de război sau conflict între regate, pornim de la dragostea pentru lectură și de la faptul că o carte preferată îți poate da energia de care ai nevoie pentru a trece peste cele mai negre perioade din viață. Așa consideră și Effy despre îndrăgita sa carte „Angharad ” și deși este într-o stare deplorabilă, este ancora ei emoțională. Mi-a plăcut foarte multe premisa și mi s-a părut de suflet, pentru că am simțit cât de atașată este Effy de acest volum. Acum începe lupta grea, cea cu Preston și de aici se conturează un enemies-to-lovers frumos, așa cum ne place nouă. Deși există un conflict, eu nu m-am concentrat foarte mult pe el, ci am urmărit-o pe Effy cum își găsește confortul și scapă de lumea din jur prin intermediul poveștilor care o pasionează.
Din păcate, are foarte multe elemente care declanșează anumite stări în momentul în care citești cartea – abuz, obsesii, misoginism, coșmaruri grafice, abandon, accidente, abuz de medicamente. Sunt destul de greu de digerat unele, dar fac obiectul unei intrigi complexe, care vorbește mai grăitor despre ele decât despre un război absurd, dus de un rege avid după putere. Un element declanșator puternic este discriminarea de gen și acest lucru îl vedem mai ales în relația dintre Effy și Preston și modul în care femeile sunt considerate obiecte sau sexualizate în exces de către bărbați.
Consider că acest volum se adresează unui public mai matur și mai conștient de elementele prezentate, pentru că transmite un mesaj destul de puternic și nu cred că oricine îl poate înțelege în adevăratul sens al cuvântului. Este un Fantasy mult mai dark, mai matur și mai complicat, cu elemente mai greu de înțeles. Evident, Ava Reid mi-a atras atenția și mi-a ridicat multe semne de întrebare asupra mesajului pe care vrea să îl transmită cititorilor săi.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Trei
Alte recenzii de la Ava Reid:
