Doam
na Gabriela Banu a fost profesoară de limba spaniolă și este totodată ziaristă, colaboaratoare la numeroase periodice și reviste literare, autoare a mai multor volume de povestiri, nuvele și romane.
Cartea pe care v-o supun atenției, “Sfinți și arginți” este un roman prezentat la Bookfest în 2025.
Această carte a reușit să mă surprindă prin stilul narativ întrucât ideile curg într-un mod aparte. Dialogurile personajelor sunt doar arareori marcate de linia de dialog, în mod frecvent ele sunt intercalate într-o frază lungă. Între vocile personajelor se amestecă uneori și autoarea care face tot felul de descrieri ale cadrului în care se petrece acțiunea, dar și observații ironice cu privire la acțiunile sau trăsăturile eroilor. După ce m-am acomodat cu aceast stil, lectura mi s-a părut interesantă, de parcă aș fi urmărit o piesă de teatru și aș fi avut vedere de ansamblu asupra scenetei care se derula.
“Sfinți și arginți” are în centrul atenței un trio de prieteni: Ariana – poetă, Dorian – artist plastic și Claudiu – profesor de filozofie. Între ei se dezvoltă legături romantice și avem parte de o intrigă amoroasă, dar aceasta ocupă planul secund al narațiunii. Pornind de la anumite interese materiale, asupra cărora nu insist ca să nu divulg întreg subiectul cărții, cei trei eroi decid să deschidă un muzeu al Icoanei. Romanul urmărește parcursul lor de a transpune în practică această decizie, de la idee până la rezultatul final.
Acțiunea se desfășoară în mare parte în lumea culturală a Bucureștiului, dar cele trei personaje călătoresc la Sibiu și prin alte zone din țară, vizitează lăcașe de cult și instituții administrative pentru a aranja spațiul și a achiziționa obiectele care urmează a fi expuse în muzeu. Călătoria lor este una cu peripeții și pe alocuri m-a dus cu gândul la romanele clasice de acțiune.
E dificil de extras un fragment reprezentativ, așă că în final vă supun atenției un citat de la pagina 113, acolo unde s-a deschis cartea:
Încă nu mijiseră zorii când s-au îndreptat toți trei spre gară, l-au urcat pe Dorian, ai grijă fii cu ochii-n patru nu-i greu că eu port ochelari, a găsit un compartiment cu două femei aproape adormite, s-a aşezat strategic lângă uşă și lângă alarmă, şi-a înghesuit desagii lângă el nu, n-o să meargă la vagonul restaurant după cafea, nici măcar la toaletă n-o să se ducă fără traistă – trenul s-a pus în mişcare pufăind iar ceilalți doi de pe peron i-au făcut un semn de salut şi s-au îndreptat spre casa lui Niculae, s-au vorbit să nu iasă mai deloc prin sat, să nu se observe lipsa prietenului, dar se distrau de minune evocându-l pe Dorian deghizat, ai văzut la ce e bună barba de trei zile?, pletele erau la locul lor sub potcap iar mutra lui de iepuraş de la oraş dădea greutate înfățișării.
Alte recenzii de la Gabriela Banu:
