După multă vreme în care nu am mai reuşit să citesc nici un cuvânt, am pus mâna pe cartea Danielei Raţiu, In vitro. Cred că nu mai are rost să spun că m-a captivat încă de la primele rânduri şi că m-a transpus într-un alt univers.
Cartea prezintă viaţa a patru femei care stau în acelaşi bloc: Maia, Gisela, Camelia şi, puţin mai târziu, Ilinca şi problemele pe care ele le întâmpină.
Titlul, foarte sugestiv, ne duce cu gândul la un loc închis, artificial, care nu permite dezvoltarea pe nici un plan. Încă de la prima pagină, observi capitolele care fac referire la cele 10 porunci, astfel, cartea te pregătește pentru o poveste despre singurătate, despre lipsa comunicării şi efectele sale, despre descoperirea şi acceptarea sinelui.
Cele patru protagoniste sunt foarte diferite între ele şi poate că aacest lucru dă un farmec aparte cărţii. Maia este o femeie puternică, voluntară, căsătorită, dar care are probleme cu soţul ei. Gisela ,,are 40 de ani şi n-a fost nicicând măritată.” Pe deasupra este violoncelistă în orchestră şi are o aventură cu dirijorul ei, Virgil. Carmen, femeia plinuţă de la etajul trei şi indrăgostită până peste cap de Sandu, începe să îşi descopere şi să îşi accepte sinele. În ciuda faptului că Ilinca apare mai târziu, ea are puterea de a schimba destine şi a modifica radical cursul acţiunilor.
Cred că această carte poate pune multe semne de întrebare în legătură cu oamenii, cu acţiunile lor, cu minciunile care le spun altora, dar și lor însuși.
Textul este accesibil pentru fiecare dintre cei care ar dori să observe tipologii de personaje şi diferenţele care pot interveni în comportamentul unui caracter din carte. Fiecare acţiune are şi un răspuns, astfel, fiecare întâmplare îşi lasă amprenta asupra personajelor. Lungile pasaje de monolog sunt de ajutor în înţelegerea acestor relaţii cauză-efect, dar şi în observarea diferitelor mentalităţi.
Aş spune, cu dragă inimă, că această carte ar trebui citită, dacă nu pentru personaje şi întâmplări, atunci pentru psihologia deosebit de frumoasă din spatele fiecărui gând şi complexitatea relaţiilor.
Alte recenzii de la Daniela Raţiu:
