Reţelele de socializare sunt suprasaturate de citate din cărţile lui Octavian Paler. Personal, consider că textele acestuia ar trebui introduse în manualele şcolare – poate astfel, cei care le distribuie ar şi înţelege ceea ce distribuie.
Viaţa pe un peron este, probabil cea mai cunoscută (şi citată carte) a sa. Cu o construcţie aparte, romanul „nu face excepție de la regula stratificării epice și supraetajării simbolice. Pe un plan redus al intrigii, scriitorul înalță o construcție speculativă […]. Doua personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. . Conturul realității care îi hăituiește și îi îngrozește pe cei doi este destul de șters.” ( Daniel Cristea-Enache)
Viaţa pe un peron este o carte despre sensul vieţii, despre rolul jucat de fiecare într-o anumită perioadă a vieţii. Redactată sub forma unui jurnal presărat cu amintiri, dar şi cu metafore şi cugetări filosofice, romanul lui Octavian Paler se adresează tuturor. Precum cele două personaje, profesorul şi Eleonora, toţi ne aflăm pe un peron în aşteptarea unui tren.
Viaţa pe un peron e genul de carte care se citeşte cu un creion în mână. Eu am ajuns să o consider un fel de a doua biblie., una personală… Conţine chiar şi un decalog (faimos, de altfel):
„Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”
Şi asta e doar un exemplu. După cum am spus, cartea e plină de „cugetări” menite să ne facă să privim viaţa altfel, într-un mod mai profund.
Viaţa pe un peron este, totuşi, un roman greuţ, pentru cititorii nerafinaţi, tocmai de aceea revin la ideea că ar trebui totuşi studiat şi în şcoli, măcar la liceu – chiar e o carte bună ce schimbă multe perspective!
Alte recenzii de la Octavian Paler:
