Prima carte din seria Melania Lupu o are ca protagonistă pe o bătrânică simpatică ce locuiește într-un imobil pe Strada Crăiței.
Totul începe când în imobilul cu pricina se sparge o țeavă de apă. Astfel, vecinii- fermecătoarea Melania, posomorâtă Valerica Scurtu, ursuzul Grigore Popa, chipeșul Doru Matei și cochetul Mihai Panaitescu se decid să improvizeze până când vor găsi pe cineva care să repare țeava. Astfel, ei mută un scrin doar pentru a găsi în interiorul acestui mobilier vechi două picturi celebre- Vânătorul lui Rembrant și Femeia cu evantaiul a lui Goya.
Cei cinci vecini devin complici, hotărându-se să vândă ilegal tablourile și să impartă profitul între ei. La scurt timp, însă, Panaitescu este găsit mort în camera sa, locatarii descoperind urme de cianură în camera acestuia.
Fiind conștienți de faptul că o anchetă a poliției le-ar putea strica planurile, decid să transforme asasinarea lui Panaitescu într-o sinucidere. Inteligenta Melania formează o scrisoare de adio scrisă ,chipurile de Mihai, iar împreună cu ceilalți ascunde toate celelalte dovezi. Poliția este păcălită, însă maiorul Cristescu care se ocupă de caz are îndoielile sale.
Dupa aceasta, unul câte unul, locatarii imobulului din Strada Crăiței încep să se stingă din viață, cei care rămâneau având grijă să ascundă cadavrele în moduri cel puțin originale și inventând fel de fel de bazaconii pentru Miliție.
E greu însă pentru aceștia să-și păstreze luciditatea când nu au idee cine e temutul asasin și care are sa fie următoarea victimă.
Unele romane polițiste sunt presărate cu indicii, altele cum este și Cianură pentru un surâs, însă, nu trădează nimic. Finalul acestei cărți este menit să te lase cu gura căscată și vă spun de pe acum că nu Melania este misteriosul asasin ( în caz că la asta vă gândeați) .
Rodica Ojog-Brașoveanu reușește să te țină cu sufletul la gură. Glume, replici inteligente, întorsături de situație neașteptate, toate îmbinate într-un singur roman de excepție!




