Felix Grandet- un om de afaceri de succes, este recunoscut în tot Saumurul pentru banii pe care îi câștigă de pe urma afacerilor sale, însă mai ales pentru avariția sa care îi egala milioanele. Casa acestuia este întreținută tiranic, totul fiind pus sub cheie și atent calculat de domnul Grandet. Fiecare lumânare, fiecare bucată de pâine trebuie cumpărată pe baza unor estimări financiare stricte și economisirea se face la sânge în această ogradă.
Eugenie, singura fiică a lui Grandet, este o femeie care compensează lipsa frumuseții prin inteligenta și compasiunea sa, și este cea a cărei aniversare declanșează evenimentele care îi vor schimba viața. Astfel, pentru a sărbători aniversarea de 23 de ani a fiicei sale, Grandet invită în casa lui două familii rivale, fiecare dintre ele sperând să o aibe pe Eugenie drept noră și să moștenească astfel milioanele bătrânului Grandet.
În această zi își face apariția Charles, verișorul acesteia, sosit din Paris. Eugenie simte o atracție instantă la vederea lui, dar când Felix Grandet află că tatăl lui Charles se sinucise din cauza dificultăților financiare îl disprețuiește pe tânărul fermecător.
Între cei doi se naște o timidă poveste de dragoste, tăinuită din pricina insensibilului Grandet. Eugenie, ca dovadă a iubirii sale, îi dăruiește tânărului toate monedele sale de aur, zestrea ei, pentru ca acesta să poată pleca în India unde să-și facă un rost în viață.
Un an trece de la plecarea lui Charles iar Grandet îi cere Eugeniei să-i arate monedele sale de aur, la fel cum făcea în fiecare an. Când fata îi spune ce a făcut cu banii, acesta se înfurie și o închide în camera sa. Mama fetei se îmbolnăvește de inimă rea la scurt timp după aceasta, deoarece nemilosul Grandet refuză să vorbească cu unica sa fiică sau să o elibereze din camera ei.
La doi ani după ce a relația cu tatăl său s-a schimbat atât de drastic, acesta decide să-și ierte fiica dar este prea târziu pentru mama fetei deoarece aceasta moare. În tot acest timp Eugenie suferă cu gândul la Charles de la care nu primise vești încă de la plecarea sa.
Grandet o inițiază pe Eugenie în tainele afacerii sale iar când acesta moare singura mângâiere a lui Eugenie este Nanon, dădaca ei. În cele din urmă, primește o scrisoare de la Charles dar… nu este ceea ce se astepta ea să fie.
Alte recenzii de la Honore de Balzac:
Sunt curioasa ce scria in scrisoarea de la Charles…
Nu e de bine, asta-ti pot spune:))