Marjane Satrapi este o artistă franceză, de origine iraniană. Ea și-a trăit aproximativ jumătate din viață în Iran, experiență care a marcat, fără îndoială, felul în care gândește și scrie. Cele mai cunoscute cărți care îi aparțin sunt Persepolis și Broderii.
Mărturisesc că, atunci când am început să citesc Persepolis, aveam o slabă prejudecată cu privire la graphic novels. Deoarece nu mi se păreau serioase și dat fiind că nu credeam că ar putea fi considerate literatură, mă ferisem întotdeauna de acest gen.
Însă, Persepolis mi-a deschis ochii spre o lume fantastică, unde realitatea crudă se combină cu desenele pătimașe, și unde din două pagini poți afla un mic istoric al unei țări controversate.
Cartea debutează cu o serie de informații cu privire la Persia și la evoluția ei istorică. Puțini suntem cei care cunoaștem detalii amănunțite legate de felul în care s-a ajuns la situația politică regională din zilele noastre, precum și la islamizarea acestui popor.
Bogăția Iranului provine din zăcăminte de aur și petrol, iar marile puteri, compuse în special de Statele Unite și Marea Britanie, au încercat, în nenumărate rânduri, să profite de aceste resurse.
Până în 1979, Iranul a avut viziuni democratice. După acest an de cotitură, s-a impus un regim gradual de islamizare, începând cu naționalizarea companiilor de extragere a petrolului.
Mișcarea nu a fost văzută cu ochi buni de către occident, motiv pentru care țările vestice sus-numite au blocat importurile dinspre Iran. Statul este considerat închis din multe puncte de vedere. Procedurile de emigrare precum și cele banale de părăsire a țării sunt complexe, iar femeile sunt obligate să poarte renumitul văl.
Nu se poate vorbi, în acest caz, de o alegere benevolă a reprezentantelor sexului frumos de a-și acoperi părul și chipul, deoarece trecerea la regimul islamic a avut loc relativ brusc. A merge la cinematograf era, dintr-o dată, o crimă, cu atât mai mult când rulau producții moderne, ce făceau parte din filmografia europeană modernă.
Pentru islamizarea completă a societății, guvernul a închis timp de doi ani universitățile, pentru a se asigură că nicio vedere progresistă nu poate fi extrasă din vreo carte occidentală.
Persepolis este o mică istorie a unui la fel de mic popor, puternic, dar controversat.
Volumul întâi povestește, la scară redusă, viața autoarei, până la momentul părăsirii Iranului. Marjane Satrapi provine dintr-o familie cu origini nobile și vederi moderne, ceea ce a și stat la baza întemnițării multora dintre rudele sale.
Deși ar fi avut ocazia, părinții ei au decis să nu emigreze. În schimb, singura lor fată a fost trimisă la studii în Europa occidentală, pentru a se bucură de mai multe șanse decât i-ar fi putut oferi vreodată Persia.
Desenele, deși, în aparență, simpliste, transmit perfect atmosfera condițiilor acelor vremuri. Cartea debutează cu perioada copilăriei Marjanei, dominată de un liberalism local ce va trebui uitat, gradual.
Tatăl ei, un inginer renumit, conducea un Cadillac și asculta muzică americană. Mama ei impresiona prin voință și convingeri, precum și prin imposibilitatea de a-și pleca privirea în fața presiunilor regimului și a susținătorilor lui.
Persepolis este un manifest, o culegere de dimensiuni reduse, care inspiră persoanele ce nu cunosc prea multe detalii cu privire la Iranul zilelor noastre în afară de problema armelor nucleare și a petrolului.
Schițele alb-negru, realizate în aparență, cu fără prea mult efort, reușesc să ne introducă în lumea persană de ieri și de azi, explicându-ne pe de o parte cum s-a ajuns la situația actuală, și pe de altă parte de ce nu s-a schimbat nimic până acum.
Marea majoritate a evenimentelor sunt istorisite din perspectiva unei fetițe care constată schimbarea, însă nu o înțelege decât cu ajutorul părinților săi.
După părerea mea, acest roman grafic se adresează atât tinerilor adolescenți, cât și adulților.
Este o cronică de mici dimensiuni, care ne poate ajuta să ne apropiem de o lume pe care nu o cunoaștem decât din relatările cu conotații negative ale presei din zilele noastre.
*Sursă captură: www.deundevine.ro
Alte recenzii de la Marjane Satrapi:
