În A Fate Inked in Blood, Danielle L. Jensen ne-a introdus într-o lume bogată, inspirată din mitologia nordică, plină de magie, profeții și o poveste de dragoste care a captivat mulți cititori încă de la început. Povestea o urmărea pe Freya, o războinică cu un destin misterios, care descoperea adevăruri întunecate despre originile ei și despre soarta ce o aștepta, culminând cu o trădare care a schimbat totul. Finalul a fost dur… și genial. M-a lăsat cu un sentiment de nerăbdare și cu dorința de a citi imediat continuarea, A Curse Carved in Bone, sperând că va duce povestea la un final epic și satisfăcător.
Din păcate, experiența mea cu acest al doilea volum nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Deși au existat elemente pe care le-am apreciat – în special extinderea universului și continuarea parcursului personal al Freyei – multe dintre aspectele care mi-au plăcut în primul volum au fost, din păcate, trecute în plan secund.
Cel mai mare minus pentru mine a fost relația dintre Freya și Bjorn. Legătura lor a fost un element central în primul volum, plină de tensiune, dorință și miză emoțională. Aici, însă, parcă și-a pierdut din intensitate și a fost lăsată deoparte în mare parte. Scânteia care făcea dinamica lor atât de captivantă s-a stins, iar conflictele dintre ei au fost trase de păr, rezolvându-se târziu și într-un mod care nu mi s-a părut convingător. Mi-aș fi dorit mai multă profunzime, mai multă vulnerabilitate și mai mult timp petrecut efectiv pe relația lor, nu doar bifată printre alte fire narative.
În ceea ce privește acțiunea și ritmul poveștii, am simțit că totul a fost destul de dezorganizat. Personajele păreau mai mult să reacționeze decât să acționeze cu un scop clar. Povestea părea lipsită de direcție – personajele se mutau dintr-un loc în altul fără o motivație puternică sau un plan bine definit. Evenimentele apăreau brusc, fără o construcție solidă în spate, ceea ce m-a făcut să simt o lipsă de conexiune cu povestea. A fost ca și cum firul narativ se grăbea, fără să ne ofere timpul necesar pentru a înțelege cu adevărat miza sau emoțiile din spatele alegerilor făcute.
Totuși, există și aspecte care merită apreciate. Arcul narativ al Freyei – lupta ei interioară, rolul de lider și presiunea așteptărilor – a fost interesant în unele momente. Lumea creată de Jensen continuă să fie fascinantă, cu imagini vii și o atmosferă mitologică ce conferă poveștii un aer epic. Fanii fantasy-ului cu inspirație nordică vor găsi, probabil, multe lucruri de savurat în acest univers.
Trebuie să recunosc că, într-o anumită măsură, poate fi și o chestiune de gust personal. Eu tind să prefer poveștile fantasy care pun accent pe componenta romantică, iar A Curse Carved in Bone s-a îndepărtat de acest aspect, orientându-se mai mult spre intrigi politice și desfășurarea propriu-zisă a acțiunii. Aceste elemente nu m-au prins la fel de mult.
Chiar și așa, nu aș descuraja pe nimeni să citească această duologie. Premisa este intrigantă, lumea este bine construită și sunt sigură că alți cititori se vor bucura mai mult de poveste decât am făcut-o eu – mai ales cei pasionați de mitologie nordică, profeții și eroine cu alegeri morale complicate. Deși acest al doilea volum nu m-a cucerit pe deplin, rămân totuși admiratoare a stilului de scris al lui Danielle L. Jensen și voi urmări cu interes următoarele ei proiecte.




