Nu îmi e foarte clar la cât timp după prima parte a fost publicată această parte a două, dacă a fost gândită drept continuare după succesul avut cu prima, sau dacă era parte din proiectul inițial. Nu am găsit foarte multe informații dar nici nu le-am căutat cu asiduitate, pentru că a doua parte mi-a displăcut profund. Nici poza de pe copertă nu anunța nimic bun.
Anne Shirley este acum adolescentă și o mare, foarte mare parte din discuțiile din carte sunt despre rochii. Restul sunt despre ambiția ei puțin nefirească de a fi cea mai bună din clasă. Din copila jucăușă și plină de imaginație de altă dată nu mai rămâne mare lucru de prezentat. Anne este inteligentă și ambițioasă, ia note mari, are de-acum rochii frumoase și, cireașa de pe tort, nu mai este urâțică (nu mai este nici măcar roșcată!). Lista de calități este mai lungă și cvasi-perfecțiunea fostei rățuște roșcate este nerealistă. Și plictisitoare.
Povestea este interminabilă, și totuși nimic nu se întâmplă. De mult nu m-am mai uitat cu atâta groază câte pagini mai am de citit, și cu fiecare nouă pagină te cuprinde o disperare pe care eu una nu am mai trăit-o decât citind „Toți oamenii sunt muritori”, de Simone de Beauvoir. Dar groaza că povestea este eternă și nu se va mai termină vreodată este, de ce nu, parte dintr-o atmosferă pe care autorul poate să o întrețină intenționat ca să transmită emoții ce se potrivesc cu ale personajului principal, care este nemuritor și nu își dorește să fie. Într-o carte despre adolescență nu se poate să fie de dorit.
Nu recomand. Nu este o carte pentru copii, nu are ce să transmită unor adolescenți, iar adulții pot obține aceeași stare de disperare din cărți mai profunde, cu drame existențiale.
Alte recenzii de la Lucy Maud Montgomery:
