Val Butnaru, născut la 17 aprilie 1955 la Chișinău, este dramaturg, romancier și jurnalist român din Republica Moldova. A absolvit jurnalistica la Universitatea de Stat din Moldova în 1980 și a urmat în 1987 cursuri de regie la Moscova, în clasa lui Emil Loteanu. Parcursul său unește presa, teatrul și proza de ficțiune.
De la presă la dramaturgie
A lucrat la publicații precum Tinerimea Moldovei, Literatura și arta și Orizontul. A fost director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco” între 1992 și 1994 și corespondent pentru Radio Europa Liberă. Mai târziu a fondat proiecte de presă, între care Jurnal de Chișinău. Aceste etape au însoțit o activitate literară în care dialogul și construcția situațiilor dramatice ocupă un loc important.
Printre piesele sale se numără La Veneția e cu totul altfel, Iosif și amanta sa și Saxofonul cu frunze roșii. Textele au fost montate în teatre din Republica Moldova și România. Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române, obținut în 1993, se numără printre recunoașterile acestei activități. Volumele de teatru și spectacolele păstrează o direcție distinctă în opera sa, alături de romane.
Romanele și ordinea lecturii
Debutul ca romancier a venit în 2010, cu Cartea nomazilor din B.. Au urmat Negru și Roșu în 2016 și Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu în 2017. Ultimul profet adevărat, apărut inițial în 2018, a fost reeditat în 2021. Distincția dintre prima apariție și reeditare ajută la urmărirea cronologiei creației sale.
Proza ulterioară include Patimile după Iov (2022), Spinoza. Capricii (2023) și Insomnia (2025). Pentru început, cititorul poate alege debutul romanesc sau una dintre cărțile mai recente, în funcție de interesul pentru universul autorului. Recenzia romanului Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu oferă o altă apropiere de proza sa. Lectura teatrului alături de romane pune în lumină continuitatea unei activități literare care traversează mai multe genuri.
