În majoritatea statelor moderne libertatea presei este un drept fundamental al omului recunoscut și protejat prin lege. Pentru ca libertatea presei să fie reală, mass-media și societatea necesită acces neîngrădit la informații, fără influențe din afară, fără distorsionare, tăinuire sau cenzură. Însă, când accesul la informații este limitat de către serviciile secrete și guvern, atunci nu mai poate fi vorba de imparțialitatea presei.
Cred că acest roman este un manifest de susținere a presei libere și independente. “Teo Neamțu a dispărut la 17 aprilie, 2009… Teo investiga cazul “7 aprilie” și a adunat un dosar voluminos de documente și mărturii.” Un sinopsis care te atrage instantaneu și care îți trezește toată curiozitatea.
Un roman cu de toate: investigații jurnalistice, servicii secrete, amestecul politicului în presă și chiar o parabolă mistică (care defapt face 2 incursiuni în istoria Moldovei).
Cu toate că romanul se vrea a fi o ficțiune, totuși acesta, cred eu, a fost inspirat de realitatea din ziua de azi. Informația la care avem acces din presă, de cele mai multe ori, prezintă o realitate frumos camuflată și prezentată într-un ambalaj drăguț, multe rămânând dincolo de camerele de vederi sau de imaginile transmise în spațiul public.
Vă invit să luați cunoștință cu un raport jurnalistic privind evenimentele din 7 Aprilie și abuzurile asupra jurmaliștilor:
http://www.media-azi.md/ro/noutate/raport-privind-abuzurile-asupra-jurnalistilor-ca-urmare-protestelor-din-6-10-aprilie
În acelaș context,vă prezint un alt articol potrivit căruia doi jurnaliști chinezi au dispărut după ce au făcut publice imagini din spitalele și de pe străzile din Wuham.
https://m.mediafax.ro/amp/externe/disparuti-fara-urma-doi-jurnalisti-chinezi-sunt-de-negasit-dupa-ce-au-facut-publice-imagini-din-spitale-si-de-pe-strazile-din-wuhan-nimeni-nu-stie-ce-s-a-intamplat-cu-ei-18852008
Recomand! Cum am luat-o în mână, nu am mai putut-o lăsa până nu am dat-o gata. Stilul autorului este cursiv, realist și direct la obiect. Nu veți găsi aici descrieri poetice, dar nici nu e nevoie de ele.
Strâmbii mănâncă țara, că drepții nu mai apucă.
Cu precizarea că din vocație, după Iuda, trădarea a degenerat la condiția de muncă necalificată, la salahorie cotidiană.
Alte recenzii de la Val Butnaru:
