C.S.Lewis: Cărți de suflet | Recomandări – Cronicile din Narnia

Doresc să vorbim puțin despre copilărie și despre cărțile care ne-au marcat primii ani de lectură. Eu recunosc, nu am fost din fragedă pruncie pasionată de lectură, pentru că aveam lecturile obligatorii care nu îmi plăceau deloc. Dragul de citit l-am prins când am început seria “Cireșarii”, care din punctul meu de vedere mi-a marcat copilăria într-un sens extrem de bun, aprinzând un apetit latent pentru lectură care s-a manifestat cu toată intensitatea sa. Evident, nu  vom discuta despre cavalerii florii de cireș ci despre o altă serie care mi-a stârnit imaginația, m-a făcut să visez și mi-a insuflat pasiunea pentru citit, care continuă și astăzi. Sigur mulți ați auzit de “Cronicile din Narnia” de C.S.Lewis sau dacă nu, sigur știți povestea celor 4 frați care au pășit printr-un dulap și au ajuns în magica lume din Narnia, unde personajele umane se contopesc cu cele cu chip de animale sălbatice, toate luptând pentru un scop, fiind definiția “bine împotriva răului”.

Dacă C.S.Lewis m-a ajutat să visez, aș vrea să fac și eu acest lucru pentru voi și să vă îndemn să citiți această serie, pentru că este spectaculoasă, un regal de magie și artă care se îmbină frumos spre deliciul cititorului. Voi încerca să vă vorbesc puțin despre fiecare carte, pentru că fiecare volum are un mesaj și indică o anumită stare pe care cititorul trebuie să o aibă atunci când se delectează cu această serie.


Nepotul Magicianului

Această primă carte m-a cucerit pe loc și mi-a făcut să îmi doresc să cunosc Narnia în cel mai mic detaliu. Tărâmul Narnia a fost primul de acest gen despre care am citit și am fost fascinată de tot ce are de oferit. Atunci când am citit eu cartea nu exista varianta ilustrată, deci totul a avut loc doar în imaginația mea. Acum, Editura Arthur a scos o nouă colecție acompaniată de ilustrații de care sunt extrem de încântată și pe care o recomand din suflet, mai ales adolescenților, pentru că îți oferă clar o altă perspectiva asupra acestei lumi magice. Ce mi-a plăcut foarte mult? Am fost martoră la întemeierea Narniei, am fost un pion important în acest proces, lucru care îmi oferă importanță și impune respect. Aici am început să visez și să cred în magie, mai mult decât în orice altă carte. Faptul că paginile nu sunt foarte multe ajută și mai mult cititorul să se focuseze pe detalii și să nu se piardă foarte mult în amănunte. De fapt, chiar dacă sunt multe cărți ale seriei, povestea putea foarte bine să apară într-o singură carte, cu 600+ pagini. Din acest punct începe aventură.


Leul, Vrăjitoarea și dulapul

Volumul doi este preferatul meu și îl citesc de fiecare dată când am ocazia. Introduce personajele noastre preferate și le cufundă în acțiune aproape imediat. Încerc să mai explorez o dată Narnia prin ochii lor și sunt evident, fascinată de această interpretare, pentru că fiecare are un punct de vedere diferit, lucru care îmi place foarte mult. Peter, Susan, Edmund și Lucy au fost eroii copilăriei mele, preferată mea fiind Lucy, un copil inocent și bun care întră într-un dulap și are parte de aventura vieții sale. În afară de Lucy, mi-a plăcut foarte mult de Aslan, regalitate în trup de leu, care o să îi învețe pe copii ce înseamnă loialitatea și prietenia. După cum vedeți, în fiecare poveste avem parte de o lecție, iar aici consider că vorbim foarte mult despre loialitate și despre puterea de sacrificiu. Personajele noastre au învățat să lupte pentru ceea ce își doresc și chiar să se sacrifice, dacă situația o cere. Se maturizează și descoperă frumusețea Narniei, un loc pentru care trebuie să se lupte cu forțele malefice.


Calul și băiatul

În acest al treilea volum nu mai avem parte de personajele anterioare, însă și acestea sunt la fel de fascinante și frumos de descoperit. Shasta și prințesa Aravis m-au fascinat pentru că sunt două personaje curajoase, care inspiră mult prin comportament. Evident, faptul că sunt împreună înseamnă că sunt meniți pentru un destin măreț, ce trebuie descoperit întâi de ei. Eu deja știam de ce autorul i-a adus împreună, dar nu le-am șoptit nimic:) Pe lângă acesta “predestinare” mi-au plăcut elementele magice aduse: caii vorbesc și sunt ajutoare de nădejde în această poveste, ce vor ajută prietenii noștri să scape din multe probleme. Ilustrațiile nu lipsesc și completează superb acest tablou de poveste. Mi-au plăcut foarte mult elementele mitologice introduse și cred că această poveste a avut un dram mai mare de suspans decât primele două din serie. Oricum, am citit-o cu sufletul la gură și m-am atașat foarte mult de personaje.


Prințul Caspian

O altă carte care se află pe lista de preferate este Prințul Caspian. Recunosc, poate am avut un mic crush pe acest personaj, însă este ceva extrem de bine argumentat și justificat, acesta fiind foarte curajos și din ce ne spune autorul, chipeș 😀 Amenințat cu moartea de unchiul său pentru tron, Caspian trebuie să fugă pentru a se salva și se întâlnește cu cei 4 eroi din volumul 2. Aceștia îl ajută pe Caspian să lupte împotriva răutății unchiului său și sunt ajutați și de dragul meu Aslan, care evident salvează situația așa cum ne-am obișnuit. Ce învățăm de aici? Puterea prieteniei este mai presus de orice și poate sparge munți atunci când este încercată. Un volum plin de acțiune și răsturnări de situație, unde vom stă alături de personajele noastre drage și le vom îndemna la lucruri mărețe. Recunosc, mi-a plăcut și filmul foarte mult și cred că de aceea am fost și atât de influențată. Am citit oricum înainte cartea, însă văzând povestea preferată plină de viață, mi-a stârnit un mare entuziasm, pentru că știam că a fost lângă mine de mică și mi-a oferit imaginația pe care astăzi o am. Este un sentiment tare frumos.


Călătorie cu Zori de zi 

Cartea care mi-a plăcut cel mai puțin și singurul pe care pot da vina este Eustache, personaj ce m-a enervat maxim și pe care doream să îl dau jos din barcă și să-l înec. Zori de zi este corabia prințului Caspian, care se întoarce în acest volum să ne încânte cu prezența sa. Elementul supranatural al cărții este tabloul cu nava Zori de zi și modul în care Lucy, Edmund și Eustache călătoresc spre Caspian. Nu țin minte acum exact cât ani sunt între aparițiile cărților, însă am observat o oarecare maturizare a seriei. Dacă înainte acțiunea era strict destinată copiilor, acum se vede că se poate adresa și adolescenților.


Următoarele două cărți nu m-au încântat în mod deosebit pentru că îl au ca protagonist pe Eustache, un personaj care s-a schimbat, dar care nu a reușit să îmi între în grații nici așa. Deși am văzut că este un băiat mai bun, mai curajos, care a învățat cât de cât din greșeli, pe mine nu a reușit să mă convingă și parcă nu am ținut așa mult cu el așa cum am făcut cu restul de personaje de care m-am atașat iremediabil. Poate nu am înțeles de ce autorul s-a încăpățânat să ni-l forțeze în gratii pe Eustache, mai ales dacă la început era un băiat atât de dizgrațios. În fine, Lewis știe mai bine, poate a vrut să ne demonstreze că oamenii se pot schimbat, atunci când sunt ghidați cum trebuie de oameni buni, cu suflet frumos.

Sper că nu v-am plictisit cu mica mea obsesia pentru Narnia, o serie pe care o recomand din suflet celor mici, dar și celor mari, pentru că nu suntem niciodată prea maturi pentru a visa. Indiferent ce vârstă aveți, consider că nu strică să vă întoarceți la zilele copilăriei fără griji și să încercați să vă aduceți aminte într-un mod frumos de lucrurile care va făceau să zâmbiți.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.