50 cele mai frumoase scrisori de dragoste

De la Wolfgang Amadeus Mozart pentru Constanze Mozart De la Franz Kafka pentru Felice Bauer De la Zelda Fitzgerald pentru Francis Scott Fitzgerald De la Napoleon Bonaparte către Joséphine De la Frida Kahlo pentru Diego Rivera Pe scena iubirii li se alătură și alte celebrități: Voltaire, Marcel Proust, Oscar Wilde, Sarah Bernhardt… Dragoste de scrisori și scrisori de dragoste, redescoperite în sertare și arhive. Mărturii intime, scoase la lumină în epocă e-mailului și a SMS-ului. Pentru cititorii împătimiți și iubitorii de cuvinte, epistolele rămân irezistibile. Strânse într-o carte pentru oamenii mileniului III, ele parcă ridică discret un colț de perdea, întrezărîndu-se astfel încăperile trecute ale dragostei. Și o vedem în toată splendoarea ei: blândă și pătimașă, curată și obsesivă, sobră și zglobie… Coordonator: David H. Lowenherz Fragment din carte: "Franz Kafka către Felice Bauer În fine, iubita mea, ușile sunt închise, este liniște, suntem din nou împreună. Câte sensuri a ajuns să aibă „împreună"? Nu am dormit deloc și, cu toate că mi-am văzut așa cum se cuvine de treburi toată după-amiază și spre seară, cu capul greu și mintea încețoșată, acum, când a venit noaptea, mă simt aproape entuziasmat, cuprins de o dorință copleșitoare de a scrie; demonul care sălășluiește în inspirația mea începe să se agite în cele mai inoportune momente. Dă-l încolo, am să mă culc. Dar, scumpa mea, ce minunat ar fi dacă mi-aș putea petrece Crăciunul doar scriind și dormind! Am fost pe urmele tale toată după-amiază, zadarnic, firește. De fapt nu chiar zadarnic, pentru că m-am ținut permanent cât de aproape am putut de Frâu Friedmann, căci, în fond, ea ți-a fost în preajmă destulă vreme, deoarece vă tutuiți și corespondați, fapt pentru care o invidiez. Însă de ce nu vrea să-mi spună nimic despre tine, deși mă holbez la buzele ei, gata să mă agăț de orice cuvânt? Nu vă mai scrieți? Oare să nu știe nimic despre tine? Dar cum este posibil?! Și, dacă nu are nicio veste nouă, de ce nu vorbește despre cele vechi? Și, dacă nu vrea să vorbească despre tine, de ce nici măcar nu-ți pomenește numele, așa cum făcea înainte? Dar nu, nu vrea; în schimb, mă târăște după ea și discutăm despre lucruri incredibil de derizorii, cum ar fi Breslău, tuse, muzica, eșarfe, broșe, coafuri, vacante în Italia, călătorii cu sania, poșete cu mărgele, cămăși apretate, butoni, Herbert Schottlander, limba franceză, băi publice, averse, bucătari, Harden, situația economică, călătorii pe timp de noapte, Palace Hotel, Schreiberhau, pălării, Universitatea din Breslau, rude — pe scurt, vorbim despre tot ce e sub soare, dar, din nefericire, singurele subiecte care au o vagă legătură cu tine, Piramidele și aspirină, sunt expediate în grabă; e de mirare că vreau să discut despre ele și că mă simt nespus de bine când rostogolesc aceste două cuvinte pe limbă. Dar, sincer, nu sunt deloc mulțumit că nu obțin mai mult din după-amiaza aceasta, pentru că de ore în șir capul îmi vibrează de dorința de a auzi numele Felice. În cele din urmă, iau inițiativa și dirijez conversația spre legătură feroviară dintre Berlin și Breslau, aruncându-i totodată și o privire amenințătoare — nimic. Franz "