Adolescenta. Tineretea

Ți s-a întâmplat, cititorule, că, într-un anumit moment al vieții, să îți dai deodată seama că ți s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca și cum toate cele pe care le văzuseși până atunci s-au întors deodată spre tine cu o altă parte, pe care nu le-o știai încă? O astfel de prefacere morală a avut loc în mine pentru prima dată în timpul călătoriei noastre, pe care o și socot începutul adolescenței mele. Pentru prima dată mi-a venit în minte, clar, ideea că nu numai noi, adică familia noastră, trăim pe lume, că nu toate interesele se învârtesc în jurul nostru și că există și un alt fel de viață, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai că nu îi interesam, dar care nici măcar nu au idee că noi existăm. Fără îndoială că știusem și înainte toate astea; dar nu știusem în felul cum le aflasem acum, nu fusesem conștient de ele, nu le simțisem. Fragment din cartea "Adolescenta. Tinerețea" de Lev Tolstoi "În primăvara aceea, tata nu era decât rareori pe acasă. Dar când se întâmplă să fie, era peste măsură de vesel, zdrăngănea la pian piesutele lui preferate, avea privirea numai miere și născocea tot felul de glumițe în care figurăm noi toți și Mimi, cum ar fi că prințul moștenitor gruzin o văzuse pe Mimi la patinaj și se îndrăgostise de ea atât de tare, ca ceruse sinodului să fie lăsat să divorțeze, că eu fusesem numit ajutor pe lângă trimisul Vienei, noutăți pe care ni le spunea cu un aer serios; o speria pe Katenka cu păianjeni, de care ei îi era frică; era amabilitatea întruchipată cu prietenii noștri Dubkov și Nehliudov și nu mai contenea să ne spună, nouă și musafirilor noștri, ce planuri avea el pentru la anul. În ciuda faptului că planurile astea se schimbau aproape în fiecare zi și se băteau cap în cap, ele erau atât de ispititoare, încât noi stăteam numai ochi și urechi, iar Liubocika se uită fără să clipească chiar în gura tații, nu cumva să piardă vreun cuvânt. Planul era ba să ne lase pe noi la Moscova, la universitate, iar el cu Liubocika să se ducă pentru doi ani în Italia, ba să cumpere o moșie pe coasta sudică a Crimeii și să mergem acolo în fiecare vară, ba să se mute la Petersburg cu toată familia și tot așa. Dar, pe lângă veselia aceea neobășnuită, cu tata se mai petrecuse în ultimul timp o schimbare, ceva care m-a mirat foarte mult. Își făcuse niște haine la modă: un frac oliv, un pantalon modern cu bentița sub talpă și o becheșă lungă care îi venea foarte bine, și deseori răspândea un minunat miros de parfum atunci când se ducea în vizită, mai ales la o anumită doamnă despre care Mimi nu vorbea decât oftând și cu o fată pe care parcă citeai: „Sărmanii orfani! Nefericita pasiune! Bine că nu mai e ea" etc."