Alba-ca-Zapada - Povesti ilustrate

    Repovestiri extrem de reușite și cu ilustrații spectaculoase ale unor renumite povești pentru copiii, care îi vor încânta și pe părinți cu siguranță. Eroii din Cenușăreasa, Alba-că-Zăpada, Scufița-Roșie, Pinocchio, Vrăjitorul din Oz, Alice în țara Minunilor prind viața sub mâna talentată a ilustratoarei Francesca Rossi, care a absolvit Scuola Internazionale di Comics (Școala Internațională de Benzi Desenate) din Florența. Ea a lucrat mai multe cărți ilustrate pentru edituri italiene șii realizează desene pentru cărți, coperte și postere. Pe lângă activitatea de ilustratoare, ea conduce ateliere în școli și biblioteci, ocupându-se totodată și de decorarea vaselor de ceramică.         Fragment din poveste:       „Alba-că-Zăpadă fugi ore în șir fără să știe încotro se îndreaptă. La un moment dat observă o căsuță în depărtare. Era construită într-un luminiș din adâncurile pădurii. O lampă era atârnată deasupra ușii și lumina focului strălucea prin ferestre.     - O să cer adăpost oamenilor dinăuntru, își zise  Alba-că-Zăpada, și se duse la ușă și bătu ușor. E cineva acasă? Pot să intru?     Nu primi niciun răspuns, așa că fata bătu mai tare, iar ușa, care nu fusese încuiată, se deschise încetișor. Alba-că-Zăpada se aplecă să treacă de ușă joasă și să intre în căsuța goală.     - Poate aș putea aștepta lângă foc până se întorc proprietarii. Ar fi mult mai bine decât să mă întorc în tufișurile din pădure, își spuse ea.     Își făcu curaj și închise în urma ei ușa mică. Se află într-o încăpere încălzită de foc și rămase cu gura căscată la ce văzu în fața ochilor. În interior, totul părea a fi miniaturizat. Era o masă pe care se aflau șapte farfurii. Tacâmurile și cănile erau și ele foarte mici, la fel erau și pâinile din care fată ciugulea înfometată. Dădu turul camerei și observă ceșcuțe care-i aminteau de ceștile de ceai ale păpușilor ei. În fața focului era un scaun asemănător cu cel pe care îl folosea prințesa în copilărie și care semăna cu tronul tatălui ei. Alba-că-Zăpada se așeză cu greu și se întinse spre foc să-l scormonească. În timp ce făcea asta observă un morman de cărți care păreau a fi fost des folosite. „Oricine locuiește aici e un cititor pasionat", gândi ea. Apoi observă pe un scaun un flaut mic și o daltă. „Probabil că aici locuiesc și un muzician, și un sculptor. Ce ciudat!", murmură față în timp ce casca. Mai apoi observă scările ce duceau la etaj.”