Alegerea, vol.1 din seria Alegerea
Pentru treizeci și cinci de fete, Alegerea este o șansă unică în viață. Le oferă posibilitatea de a fi transportate, ca niște cenușărese, într-o lume a luxului și strălucirii, a rochiilor elegante și bijuteriilor sclipitoare. De a locui într-un palat și de a lupta să cucerească inima unui prinț. Pentru America Sînger, să fie Aleasă e însă un adevărat coșmar, căci asta înseamnă să își părăsească familia și pe omul iubit, pe Aspen, cel care face parte dintr-o castă inferioară. Numai că, uneori, realitatea depășește așteptările și, atunci când eroina noastră descoperă ca Aspen o înșală și că prințul Maxon nu e, nici pe departe, snobul îngâmfat care i se păruse, totul se schimbă și romantismul începe să plutească în aer.
Un roman în care reality show-ul își dă întâlnire cu un basm-distopie. Încântător, captivant și plin de doză potrivită de pasiune! – Kiersten White
O poveste captivantă… Iubitorii cărților de dragoste vor fi fascinați de universul acestei țări cu o istorie alternativă și își vor dori să fie deja publicat romanul următor al acestei serii pline de glamour. – School Library Journal
Romanul de debut al lui Cass se citește pe nerăsuflate și e mai puțin dur decât Jocurile Foamei. Iar acțiunea alerta îi face pe cititori să aștepte cu sufletul la gură continuarea. – Booklist
Fragment dijn romanul "Alegerea", de Kiera Cass
"Când am aterizat și ne-am deplasat de la avion spre aeroport însoțite de paznici, a fost liniște. Dar în momentul în care ușile s-au deschis, am fost întâmpinate cu țipete care-ți spărgeau timpanele.
Aeroportul era plin de oameni care ovaționau și săreau. Fusese pregătit pentru noi un covor auriu mărginit de balustrade din sfoară. La intervale regulate pe acest culoar se aflau gardieni, privind prin jur nerăbdători și pregătiți să tragă la primul semn de pericol. Oare n-aveau de făcut lucruri mai importante?
Din fericire, Celeste mergea în fața noastră, făcând cu mâna. Am știut imediat că asta era reacția potrivită, și nu fuga, așa cum mă gândisem eu. Și, de vreme ce camerele de filmat erau acolo pentru a ne surprinde fiecare mișcare, eram de două ori mai fericită că nu eu conduceam grupul.
Mulțimea era entuziasmată. Aceștia erau oamenii lângă care aveam să locuim de acum încolo, așa că de-abia așteptau să le vadă pe fețele care veneau în oraș. Într-o zi, una dintre noi avea să fie regina lor.
Am întors capul dintr-o parte într-alta în timp ce oamenii îmi strigau numele din toate colțurile aeroportului. Existau și pancarte cu numele meu pe ele. Eram uimită. Aici existau deja oameni - care nu erau din castă sau din provincia mea - care sperau ca eu să fiu aleasă. Am simțit un junghi de vină în stomac la gândul că îi voi dezamăgi.
Mi-am lăsat mâna jos pentru o clipă și am văzut o fetiță lipită de balustradă. Probabil că nu avea mai mult de doisprezece ani. În mână avea o pancartă pe care scria "Roscatele sunt cele mai tari!" cu o coroniță pictată într-un colț și steluțe peste tot. Știam că eram singura roșcată din concurs și am observat că părul ei avea aproape aceeași nuanță ca al meu. "
