Arborele gnozei

„În aparență și numai în aparență, subiectul acestei cărți îl constituie studierea unor curente – mai întîi din domeniul religiei, apoi din domeniile filozofiei, literaturii și științei – care au în comun o serie de premise, cum ar fi aceea că lumea aceasta și Creatorul ei sînt, dacă nu de esență rea, cel puțin de esență inferioară. Potrivit așteptărilor mele, cartea se va dovedi destul de incitantă pentru cei interesați de studiul Antichității tîrzii sau de istoria Evului Mediu; dar cred că noutatea ei fundamentală nu rezidă atît în masa de informații adunate aici, pentru prima dată, la un loc, cît în metodă. Concepția noastră modernă asupra istoriei este imprecisă și depășită. Are nevoie de o revizuire radicală, în lumina a ceea ce se petrece în unele arii mai sofisticate ale științei, a căror viziune asupra lumii a pornit să se modifice încă de acum un secol.” (Ioan Petru Culianu)   „Cel mai revoluționar aspect al gîndirii lui Culianu apare în ultima sa carte – publicată postum –, Arborele Gnozei. Sistemele gnostice, arată Culianu, au toate ceva în comun și sînt totuși diferite, formînd un fel de arbore binar care permite diverselor tulpini ale gîndirii gnostice să se permute de pe o cărare pe alta. Această dinamică a ideilor este mai puternică decît voința individuală și ea împinge grupurile și societățile să se miște în direcții diferite. Ideile, spune Culianu, formează sisteme care pot fi socotite obiecte ideale, existente în dimensiunea lor logică, iar aceste obiecte ideale se unesc și se separă printr-o ars combinatoria de tip matematic. Dacă natura este combinarea unor forme elementare, atunci religia, dar și ideile filozofice și științifice ascultă de legitați similare.” (Umberto Eco)