În ultimul timp, am auzit adesea, în timpul unor dialoguri cu prietenii mei sau în cadrul unor cursuri la care am participat, această întrebare: "ce înseamnă să mă iubesc pe mine?" Ba chiar am întâlnit persoane care păreau foarte mirate la gândul că este posibil să aducă iubirea spre ele în loc să o dăruiească altora sau să o primească de la cei din jur. Persoane care spuneau: "nu cumva a mă iubi pe mine e o formă de egoism sau de narcisism?" Au fost mulți ani din viața mea în care la rândul meu m-am îndoit de faptul că a mă iubi pe mine însămi ar fi ceva benefic sau potrivit mie și m-am concentrat mai ales pe a-i iubi pe ceilalți. Apoi, în timp, mi-am dat seama că iubirea este o stare a ființei mele și că din acea stare-resursă pot împărtăși celorlați, însă am adăugat acestei alegeri înțelepciunea de a deveni și eu beneficiar al propriei surse de iubire. lubirea, chiar dacă este o stare a ființei, o energie imaterială, ea se manifestă, devine perceptibilă, vizibilă, tangibilă, atunci când este pusă în gesturi, atitudini, cuvinte, comportamente. lubirea se manifestă în plan relațional, fie că e vorba de relația noastră cu noi înșine, fie că e vorba de relația noastră cu cei din jur, cu Lumea ori cu Divinitatea.
