În conștiința literară românească, Vasile Alecsandri sa impus, mult timp, în primul rând ca „regeal poeziei“, cum l-a definit Eminescu, deși opera sa s-a construit și pe alte două coordonate esențiale ale creativității naționale, dramaturgia și proză. Spre deosebire de ceilalți scriitori din epoca sa, Vasile Alecsandri nu este livresc, nu călătorește cu baedeckerul în mână, ci este prin excelență spontan, personal, transcriind senzațiile proprii, directe. Vasile Alecsandri este, ca scriitor, un autentic călător romantic, cu o structură sufletească și spirituală adecvată. În 1842, când întreprindea O primblare la munți, Vasile Alecsandri se situa pe o altă coordonată majoră, specifică romantismului românesc, aceea a descoperirii frumuseților naționale. Printre noi se găsea un tânăr zugrav franțez, care pentru întâia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. — Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu rușine că, pân-a nu veni în țara d-voastre, nici nu presupuneam că se află în Europa o Moldavie și o Valahie. Dar nu mă plâng nicidecum, de vreme ce, ca un nou Columb, am avut plăcere a descoperi eu însumi aceste frumoase părți ale lumei și a mă încredința că, departe de a fi locuite de antropofagi, ele cuprind în sânul lor o soțietate foarte plăcută. Vasile Alecsandri - Balta Albă domnilor!
