La plecare, după proces, am asistat la o scenă care m-a făcut să fiu mândru a doua oară în ziua aceea. La ieșirea din sală a anchetatorului, mama i s-a postat în față și i-a zis: „Nu mă rog lui Dumnezeu să-ți facă cineva ce i-ai făcut tu băiatului meu, dar îi voi cere când merg duminică la biserică să-ți dea soarta corbului alb… să-ți vrei moartea, dar fără putință de a muri”. Au trecut de la proces peste cincizeci de ani… mama a murit, dar n-am uitat niciun cuvânt din ce i-a spus atunci ofițerului de securitate. ─ Blestemul acesta, am spus eu, l-am dus în cârcă toți la care ne-au scris pe spate „CR”. Chiar după ce am fost eliberați, eram ca niște corbi albi, respinși de ceilalți și, poate, chinuiți în fiecare zi de singurătate.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
