Filip e om de televiziune, Sonia e scriitoare. Cei doi își trăiesc o vreme iubirea prin scrisori. Fiecare scrisoare a lui către ea e deschisă de un vers dintr-o piesă pop, rock sau de muzică ușoară. Fiecare răspuns al ei e prefațat de un citat dintr-o carte. El străbate Europa și revede locuri dragi, ea rămâne acasă și lucrează la un nou roman. Geografia tandreței prinde toate formele de relief într-un dans epistolar pe care nimic nu pare să-l poată întrerupe. Asta până când neprevăzutul dă buzna și schimbă decorul. Ce începuse ca o sărbătoare a culorilor, a gândurilor și a trăirilor continuă ca străbatere a unei Sahare personale. O Sahară în care e ger și întuneric în toiul zilei. Un deșert prin care pasul devine șovăielnic, iar amintirile ard. Un pustiu fără orizont, fără lacrimi și fără sfârșit. La capăt de drum se trage cortina. Poate peste un pat dintr-o rezervă de spital. Poate peste o viață în care nu poți grăbi durerea. Sau poate peste niște speranțe năruite de o furtună a sorții.
