Cunoasterea mi-a fost iubirea destinul suferinta drumul acesta presarat cu spini si putini trandafiri nu am ales o cale usoara caci alegere a fost prietene nu am privit la asperitatile drumului m-a fascinat tinta sa vad cum arata adevarul privit de-aproape chipul lui de sfinx atragator si infricosator sa stiu cu o clipa mai devreme ce m-asteapta ratacirea nu mi-a fost straina stiu ce este ispita fata ei de sirena cruda seducatoare irezistibila ca sa-nteleg ca sa-nving am cedat nu o data am iesit din tenebre parjolit cu sufletul ars cunoasterea reala febrila este ardere si flacara gheata si foc impreunate pamant pietrificat si ars la capatul drumului nu te asteapta nimeni toti te parasesc esti cel mai singur om ajungi sa-ti urasti viata uiti de tine si cand crezi ca totul este pierdut ca ai suferit inutil si stupid ca ai traversat infernul dintr-o parte in cealalta abia atunci poti sa intrevezi ceva ce este numai al tau (...)
