Calin

   În această carte găsiți poemul de dragoste Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu, publicat la 1 noiembrie 1876, însoțit de minunate ilustrații sugestive desenate de Igor Vieru.      Fragment din poem:       „Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate   Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate,   Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese   Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese;   Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele,   Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele.   Iată craiul, socru-mare, rezemat în jilț cu spată,   El pe capu-i poartă mitra și-i cu barbă pieptănată;   Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf   Și cu crengi îl apar pagii de muscuțe și zăduf...   Acum iată că din codru și Călin mirele iese,   Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese.   Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,   Fața-i roșie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii;   La pământ mai că ajunge al ei par de aur moale,   Care-i cade peste brațe, peste umerele goale.   Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă,   Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.     Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună   Nunul mare, mândru soare, și pe nună, mândră lună.   Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul,   Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul."