Poezii - Eminescu

Poezii. Ediție adnotată Selecție, cronologie și note de Cătălin Cioabă   Eminescu nu a avut timp să-și adune creația într-un volum „de autor", tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp să o încheie, lăsându-ne moștenire un șantier de proporții uriașe – pe cât de fascinant, pe atât de copleșitor. Această nouă ediție restituie o parte însemnată a operei poetice, readucând-o, totodată, la datele ei primordiale: ordonate potrivit anilor când au fost scrise și însoțite de note ample care evocă elemente biografice sau detalii de atelier, poeziile eminesciene câștigă în puritate. Le putem citi cu adevărat „așa cum le-a scris Eminescu", iar nu cum le-au reordonat numeroșii săi editori, de-a lungul timpului. Ceea ce antologia de față deslușește, în epura cronologiei sale interne, este viteza de evoluție a unui poet care, deși începe a scrie sub auspiciile pasoptismului, duce, cu geniul său, lirica românească la apogeul romantismului, pentru a o ancora apoi în zorii modernității, ce vor lumina lumea literară românească abia în secolul posterității eminesciene. - Ioana BOT   De dragul câtorva prejudecăți entuziaste, mai nimeni nu-l citește cu adevărat pe Eminescu – iar cât se citește, se citește superficial și mărginit la câteva poezii rău consacrate de școală. Eminescu tinde tot mai mult să devină «Eminescu», ceva pus deoparte în lada de zestre a nației și de care ești mândru că se află acolo, ferit de orice întâmplări. Este însă vremea să se întâmple ceva cu ce ne-a rămas de la el: o lărgire și o adâncire a cunoașterii și a înțelegerii noastre. - Petru CREȚIA