Volumul "Când din rădăcini cresc aripi" de Cătălin Lungu ne arată lumea din satul românesc văzută prin ochii și simțirea lui Ștefan, trimis la bunicii de la țara de către părinții care au plecat să muncească în altă țară, presați de datorii și de o viață fără perspectivă. Ștefan este un adolescent care trece printr-o schimbare dramatică, căutând cu credință și speranță un nou început. Fragment din volum: „Era mai mult decât își dorea! Să meargă prin pădure, să se plimbe cu măgărușul și chiar să stea o noapte la stână! Tot ceea ce urma să se întâmple, îi părea așa, o... inițiere. Venit aici din lumea zgomotoasă și plictisită a orașului, unde oamenii stau mai tot timpul cu capul în jos, frământați de griji, ființa lui se simțea copleșită de nouă viață. Acum trăiește printre oameni care nu au uitat să privească cerul, care se bucură când se întâlnesc unii cu alții, care îi respecta și se sprijină pe cei din jur, oameni sau animale, și care primesc fiecare zi ca pe un mare dar, nu ca pe o nouă povară. Înainte de răsărit, când încă stelele se mai vedeau pe cer, ușa camerei se deschise încet și glasul bunicului îi alunga somnul: - Hai, Ștefane, în curând plecăm... Spală-te și mănâncă ce ți-a pregătit bunica. Eu merg să îl aduc pe domnișoru' măgăruș. În scurtă vreme, după ce au trecut podul peste pârâu, cei trei urcau deja pieptis pe cărăruia ce șerpuia pe coama primului deal. Până va răsări soarele, sperau să treacă măcar peste un deal și-o vale. Aveau de străbătut, până la pădure, trei astfel de perechi ce pun la încercare rezistența călătorului. - Bunicule, de ce se numește așezarea noastră, satul Vistiernic? - Așa-i că-i nume frumos? Are și-o poveste..."
