Ca și Borges, care știa că o narațiune de orice fel devine cu atât mai interesantă cu cât este mai misterioasă, Mariaș scrie despre crimă, sinucideri, chiar și despre fantome în volumul Când eram muritor. Enigmatice, adesea eliptice, cu personaje dintre cele mai ciudate, de la naratorul-fantomă din povestirea care dă titlul volumului până la asasinul din Binoclul spart sau viitoarea actriță în filme porno din Mai puține scrupule, cele douăsprezece povestiri cu finaluri neașteptate sunt incursiuni în niște destine sfărâmate sau deraiate de pasiuni bruște, de orbire, de nefericire sau depresie, istorisite de un narator care pare a sta în afara orbitelor acestor existente.
