Goeleta Pilgrim, comandată de căpitanul Hull, se întoarce din Noua Zeelandă spre America. Însă căpitanul nu poate rezista tentației de a captura o balenă. Din păcate, vânătoarea eșuează și căpitanul Hull piere în valuri împreună cu membrii echipajului. Pe navă rămăseseră Dick Sand, un marinar-ucenic, soția proprietarului, împreună cu fiul său, câțiva oameni de culoare, bucătarul și câinele Dingo. Astfel, tânărul marinar se trezește, la numai cincisprezece ani, a fi noul comandant al vasului. Acțiunile trădătoare ale enigmaticului bucătar, care defectează busola, îi fac să ajungă pe coasta Africii, devenind astfel captură valoroasă pentru negustorii sclavi. Au loc multe peripeții, însă curajul și devotamentul căpitanului Dick, sprijinit de tovarășii săi de suferință, conduc la un deznodământ fericit, fiecare primind răsplata cuvenită. Căpitan la cincisprezece ani este o poveste de succes, lejer de citit, care permite cititorilor să se identifice cu personajul principal, bravul Dick Sand, unii dorind chiar să aibă calitățile acestuia. Fragment: " Doamna Weldon, văzând dibăcia și liniștea în mișcări a noului căpitan, prinsese și mai multă incrdere în el. Nu deznădăjduia. Se lăsase cu totul călăuzită de bunătatea dumnezeiască. și, creștina cucernică, se întăr" .ea cu fie-care clipă mai mult prin rugăciune. Dick Sand se hotka-se să rămână toată noaptea la cârmă. Dormea cinci sau șase ceasuri peste zi, și asta părea să-i fie de ajuns, fiind-că nu se simțea obosit. în acest timp, Tom sau fiul său Bat îl înlocuiau la cârmă și, mulțumită sforțărIlor lui, deveneau încetul cu încetul foarte buni cârmaci. Doamna Weldon stătea deseori de vorbă cu Dick. El ascultă totdeauna de sfaturile acestei doamne inimoase și înțelepte. Ea îi arătă zilnic pe hartă drumul străbătut, ținând seama de direcția și de iuțeala corăbiei. Vedeți, îi spunea el, cu un astfel de vânt, putem ajun-ge curând pe coasta Americii meridionale. Nu vreau să proorocesc, dar cred că, de îndată ce vom da de uscat, nu vom fi departe de Valparaiso. Negrii se purtau cumsecade, și aproape că deveni-seră adevărați marinari. Tom era, bineînțeles, șeful ce-lorlați și chiar ei îi dăduseră această însărcinare. El era cârmaciul atunci când Dick Sand se odihnea și, când se simțea nevoia, era ajutat de fiul său Bat și de Austin. Acteon și Hercule mânuiau și ei cârmă, sub suprave-gherea lui Dick Sand. în acest chip, în timp ce unul căr-muia, celălalt își vedea de alte treburi. Cu toate că lucrurile se desfășurau în cea mai chib-zuită rânduială, căpitanul dorea o cât mai amănunțita supravegliere peste noapte. El nu lăsă corbaia să meargă la întâmplare. Aprinsese un far verde în față și un far roșu în spate. Dar, când Dick Sand își petrecea noaptea la cârmă, simțea uneori că-i apăsă umerii o grea povară. Mâna lui cârmea mai mult din instinct. Îl copleșise o oboseală de care nu voia să țină seama. În noaptea de 13 spre 14 februarie, Dick, obosit pes-te măsură, se dusese să se odihnească și rămăsese în locul lui bătrânul Tom. Cerul era acoperit cu nori groși care coborâseră din pricina vântului rece. Era un intu-neric de nepătruns, astfel că nici capătul pânzelor nu se mai putea zări. Hercule și Acteon se aflau de pază la vârful corăbiei. în spate, lumina farului aruncă o pată gălbuie în mijlocul căreia se oglindea parcă reflexul metalic al roții de la cârmă. Pe la ora trei de dimineață, un lucru neobișnuit s-a petre-cut printre negri. Tom nu-și putea da seama de nimic. Ochii lui, ațintiți asupra unui punct luminos, se tulbu-râseră dintr-odată și căzuse într-un fel de amorțire. Nu numai că nu simțea nimic, dar chiar dacă l-ai fi atins, el tot nemișcat ar fi rămas. Astfel că nu zări o umbră care se strecură pe punte. Era Negoro. Ajuns aproape de cârmă, bucătarul așe-za sub cabină un lucru greu pe care îl ținea în mână. "
