Îi datoram lui Marin Preda mai mult decât majorității istoricilor și filosofilor contemporani care reflectează asupa destinului românesc. Efectul relecturii romanelor, nuvelelor, scrierilor sale în general, este cel mai eficient antidot împotriva mitului "deșertului cultural" de care a fost suspectat spațiul românesc în cea de a doua jumătate a secolului XX.
Starea de grație trăită de Marin Preda în timpul elaborării pătrunde și se păstrează în paginile cărții atât la nivelul viziunii ( rareori o carte care să transmităcu mai multă forță o conștiință senină), cât și la cel textual, acolo unde lumina și seninătatea sunt două dintre motivele privilegiate. De altfel, încă de la început, autorul precizeazacă "eu nu reau să povestesc aici "amintiri", ci doar lucruri pe care le contemplu și azi cu un sentiment de neliniște că s-ar fi putut totuși să nu aibă loc, și atunci nici lumina care le însoțește azi în amintire să nu fi existat. " Aceste întâmplări nimbate în lumină sunt selectate din anii copilăriei, ai adolescenței și ai primei tinereți ( aproximativ intervalul 1934-1950), fiind distribuite în narațiune cu o mare libertate, mai degrabă după o tehnică a asociațiilor libere decât după un principiu cronologic, deși în această "dezordine" se întrevăd câteva simetrii, reveniri cu tâlc sau o durată privilegiată (iarna 1948-1949) care, chiar diseminată, funcționează ca un nod (dilematic) ce alimentează și leagă, deopotrivă, urzeala vieții și a cărții. (Sanda Cordoș) Fragment din romanul autobiografic: Viața ca o pradă de Marin Preda „XXII Când spiritul stă prea mult fixat asupra unei singure idei, inten-sitatea lui slăbește. Aceste amintiri, acute în primele săptămâni de la venirea mea la Sinaia, au început să se estompeze fără să întrezăresc un răspuns la întrebarea ce să scriu. Am petrecut un revelion de care nu vreau să-mi amintesc, cum spune Cervantes despre un anumit sat din Mancha, și m-am reîntors la Sinaia împins de ora mea care simțeam că sunase. Dar fără să știu spre ce anume aventură eram împins. Aveam să scriu sau nu? Nu puteam sta acolo la infinit. Editura de stat, prin Silvian Iosifescu, îmi dăduse un avans de 10.000 lei, dar după aceea cum aveam să mai câștig un ban dacă repetam eșecul de la Bălcești? Am simțit totuși că trebuie să mă relaxez, mai ales că Furnica se umpluse de scriitori și artiști. Venise Geo Dumitrescu, pianistul Mândru Katz, Valentin Gheorghiu, Alfred Mendelsohn (fără Bartholdy, cum îi spunea Alexandru Jar rânjind, dar care îi scrisese totuși un scenariu de balet, Harap alb, despre a cărui muzică proaspătul meu prieten Paul Georgescu avea să-i spună la premiera compozitorului că e „ca la noi la Tel-Aviv", provocându-i aceluia o reacție de isterie). Ne cântă în fiecare seară bucăți din acea muzică pe care tocmai o compunea, nu era „că la noi la Tel-Aviv" ci de prin Maramureș, cu sacadari din Haciaturian, dar pe vremea aceea Paul Georgescu avea geniul formulărilor caustice, adesea gratuite, dar totdeauna memorabile și care îi aduceau mulți dușmani. În at-mosfera aceea însă de atunci entuziasmul începea să înflorească și Paul Georgescu vedea în unii ceva suspect, incredibil, și nu-i cruța. Nu-i păsă încă pe vremea aceea de dușmani, era tânăr, cui îi păsă, în tinerețe, de acumulările neiertătoare care se strâng în urma noastră? Am făcut cunoștință cu o doamnă crishnamurtistă, cu care m-am plimbat pe aleile înzăpezite... Krishnamurti mă turburase și pe mine prin anii '42, cu critica pe care o făcea el conștiinței umane veșnic condiționată de obiceiul individului de a-și face din credințe, prejudecăți, idealuri, frica, ziduri împotriva curgerii ei libere, curgere care l-ar pune în armonie cu neîncetata schimbare a lumii și l-ar face fericit dacă el ar fi conștient și nu s-ar lăsa ispitit de tot felul de doctrine și sisteme filosofice care îl subjugă.”
Viata ca o prada ed.2016
- Autor: Marin Preda
- An apariție: 2016 (vezi top cărți)
- Editura: CARTEX
- Nr. pagini: 288
- Categorie: Literatura Romana
