Morometii Vol.1+2

Prin Moromeții, Marin Preda ne vorbește de țărani cum nu se mai vorbise până la el. Într-o literatură saturată, aparent, de materia vieții țărănești, această apariție părea imposibilă.
Citește tot rezumatul cărții Morometii Vol.1+2... Izvorul părea epuizat și o adevărată campanie pragmatică împotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise și ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descoperă totuși o lume inedită, scăldată într-o lumină solară care alungă tenebrele. - Mihai Ungureanu   Moromeții e povestea nu numai a țăranului român și a schimbărilor prin care acesta trece, ci o poveste actuală a romanului în general, al cărui caracter este subliniat de umorul negru și conexiunea cu viață la sat. Moromeții 2 a fost ecranizat în 2018 de Stere Gulea, film în care a pus la un loc scene și stări din mai multe cărți ale lui Marin Preda. Fascinant e felul în care românii de azi s-au regăsit în film, faptul că istoria pare a se repeta sub forme diferite, dar cu aceeași esență. Pachetul conține 2 volume: • Moromeții, volumul I (464 pagini) • Moromeții, volumul II (560 pagini) Fragment din cartea "Moromeții" de Marin Preda: "- U-manism, cîți Moromete lăsându-se în voia sunetului cuvântului, în speranța că în felul acesta i se va dezvălui poate și înțelesul, u-umanism, repetă el, în gândirea secolului... Aici, reluă Moromete, spune că trebuie să te duci în pustie și să propov-duiești?! Ce să propovăduiești?! exclamă el redevenind stăpân pe situație, dar cu o alarmă și în același timp cu o amenințare în glas. Ce să propovăduiești, Niculae, crezi că nu e lumea plină de propovăduitori? Numai la noi, în sat, sunt vreo șaptesprezece, să-i auzi ce spun și cum stau și se adună într-o casă cu lumânările în mâini și cânta după o carte de-a lor. Dar alde Busuioc, care e un fel de șef, nici nu știe să citească! Dar el stă cu cartea în mână și se uită în ea! adăugă Moromete subliniind comedia cu sprâncenele. - Busuioc e pocăit, nu adventist, zise Niculae. - Tot aia e, zise Moromete, văz că-i știi! - Și ce dacă îi știu? - Nimic, zic și eu, te întreb despre ce vreai tu să propovăduiești. - Ți-am arătat că nu înțelegi, zise Niculae liniștit și îi făcu tatălui său semne să se ducă de acolo, adăugând ca altfel, dacă mai stă și o să-i spună mai departe cuvinte pe care el nu le pricepe și n-o să-i explice ce înseamnă, o să moară de poftă să afle și n-o să aibă cum. Mai bine să rănească la cai, fiindcă la asta se pricepe, s-au dus vremurile alea când stătea cu el și îi explică... - S-au dus? murmură Moromete. - Da, s-au dus, afirmă cu tărie Niculae. Și după câteva clipe adăugă de parcă i-ar fi fost milă să-l lase pe taică-său chiar de tot în întuneric. Nu mai e nicio speranța cu voi! Asta vorbeam și cu bietu nea Sandu, cum putu, mă, zice, Ciorosbulîngă, alde socru-meu să nu te mai lase la școală? Că îmi scria Tîta că va merge mai bine ca niciodată. Și eu zic, păi tocmai d-aia, nea,Șandule, că dacă ne-ar fi mers rău ar fi făcut orice, ca să termin școală, pe câtă vreme așa, când a început să trăiască bine a scuipat pe carte. La ce mai trebuie cartea dacă trăiești bine! - Și nu e așa? zise Moromete cu o mică energie de protest, mai degrabă vrând să-l împiedice pe fiu să-i dea înainte în felul cum începuse decât că credea cu adevărat că făcuse bine oprindu-l să învețe. Spune și tu, nu e așa? Din moment ce trăiești bine, la ce-ți mai trebuie cartea?" Citește mai puțin...