Poezii

    "George Coșbuc a fost, înainte de Primul Război Mondial, cel mai popular poet român, așa cum va fi G. Topîrceanu, după același război și Nichita Stănescu, după cel de al Doilea. Manualele de școală își au până astăzi în G.
Citește tot rezumatul cărții Poezii... Coșbuc pe unul din favoriții nelipsiți din ultimul secol. Titu Maiorescu a văzut în G. Coșbuc pe cel mai de seamă urmaș al lui Eminescu. N-a fost să fie. Dacă Eminescu a deschis drumul noii poezii, aceleia din secolul XX, Coșbuc l-a închis pe acela al vechii poezii din secolul XIX. Poezia lui Coșbuc este astăzi citită mai ales de elevi, părând și fiind o poezie care evocă adolescenta și copilăria în lumea satului de odinioară. La 150 de ani de la nașterea poetului Baladelor și idilelor, întrebarea este dacă acest sat, cu obiceiurile și distracțiile lui, mai seamănă cu acela contemporan. Probabil că nu. Doar că sufletul copilului lui Coșbuc este sufletul copilului universal. Iarna pe uliță este și astăzi iarna săniușului copiilor noștri!" - NICOLAE MANOLESCU     Cuprins: Cuvânt-înainte de Nicolae Manolescu • George Coșbuc - extras din Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu Balade și idile (1893)     • Nunta Zamfirei • Rea de plată • Crăiasa zânelor • Trei, Doamne, și toți trei! • El-Zorab • Dușmancele • Brâul Cosânzenii • Moartea lui Fulger • Prahova • Vara • Spinul Fire de tort (1896)     • Mamă • Lupta vieții (Gazel) • Noi vrem pământ! • Doina • În miezul verii • Iarna pe uliță • Ispită • Prutul • Decebal către popor Cântece de vitejie (1904)     • Dunărea și Oltul • Oltenii lui Tudor • O scrisoare de la Muselim-Selo • Podul lui Traian • Pașa Hassan • Sus inima     Fragment din poezia "O scrisoare de la Muselim-Selo" de George Coșbuc:   „Măicuță dragă, cartea mea  Găsească-mi-te-n pace!  Pe-aici e vânt și vreme grea,  Și-Anton al Anei zace  De patru luni, și-i slab și tras,  Să-l vezi, că-ți vine plânsul,  Că numai oasele-au rămas  Și sufletul dintr-însul.  Apoi, să știi c-a fost război  Și moarte-aici, nu șaga:  Cădeau pe dealuri, dintre noi,  Că frunză, mamă dragă.  Și-acolo-n deal, cum fulgeră,  Un plumb simții că vine  Și n-avu loc, cât larg era,  Decât în piept la mine.  Mi-e bine-acum, și-așa socot  Că nu va trece luna  Și-oi fi scăpat de-aici detot.  Dar vezi te rog de una:  Să nu mai faci cum ai făcut  S-aduni la tine satul,  De veselă că ți-ai văzut  Acasă iar băiatul!  Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi!  Hristos să-i miluiască!  Tu mergi la popa-n sat să-l rogi  O slujbă să-mi citească.  Puteri de nu vei fi având  De plată, vorba-i lasă  Că-i voi lucra o zi, oricând,  La-ntorsul meu acasă." Citește mai puțin...